AutorIlie Rad

            Întâlnirea cu Doina, “la înălţime”

Terminasem anul I de facultate cu media generală 9,75, care era o medie foarte bună. Mă integrasem rapid în colectivul noilor mei colegi, iar funcţia pe care o aveam la ASC îmi dădea un oarecare ascendant. Micile simpatii pe care le manifestasem faţă de unele colege din anul I (C.M., M.O., L.P., L.V.) trecuseră ca adierile de vară, ajutate şi de impresiile cu care mă întorsesem din tabăra...

Cea mai valoroasă idee a mea din studenţie: ciclul de conferinţe “Mărturia unei generaţii”

Cred, fără falsă modestie, că ideea mea cea mai valorosă, pe care am avut-o în facultate, a fost organizarea ciclului de conferinţe “Mărturia unei generaţii”. A fost a doua iniţiativă cu impact cultural, alături de Ars Amatoria, trupa de teatru a lui Ioan Groşan et comp. M-am gândit iniţial că studenţii bucureşteni din toate timpurile avuseră ca profesori nume ilustre din istoria culturii române:...

Prietenia cu savantul Liviu Rusu

Ziua de miercuri, 24 martie 1976, este notată în jurnalul meu cu chenar, iar notaţiile încep astfel: “Una din cele mai frumoase zile ale vieţii mele de student. La orele (sic!) 12, m-am dus, numai din întâmplare, să văd dacă profesorul Liviu Rusu mai vine pe la facultate. Nu aveam nicio speranţă, pentru că sâmbătă, lectorul Ion Şeulean mi-a spus că, de vreo jumătate de an, nu a mai fost pe la...

Cum ne-a găsit Geo Bogza (pe mine şi pe Viorel Mureşan), la un examen de… gramatică generativă!

Eram spre finalul anului III de facultate, în mai 1978, în timpul sesiunii de examene. Cu doi ani în urmă, iniţiasem ciclul de conferinţe „Mărturia unei generaţii”, la care am invitat personalităţi marcante ale artei şi culturii române, din toate marile centre culturale şi universitare ale ţării. Între personalităţile invitate s-a numărat  – nu putea să nu se numere – şi Geo Bogza. Îi cunoşteam...

  O farsă pe care mi-au făcut-o trei colegi

Aşa cum am spus şi în Prefaţa la primul volum al trilogiei mele memorialistice, Viaţa ca un dar, nu vreau să cad în ispita multor memorialişti, care  vor să îşi creeze exclusiv o imagine favorabilă lor. Viaţa nu este făcută numai din bucurii şi satisfacţii, ci şi din necazuri şi neîmpliniri. Prin urmare, în viaţa unui om (inclusiv a mea), sunt şi unele momente triste, cauzate de răutatea...

Viaţa ca un dar, vol. II O călătorie la Iaşi – “Florenţa României” – şi întâlnirea cu poetul George Lesnea

În semestrul al II-lea al anului universitar 1975-1976, s-a desfăşurat la Iaşi, în perioada 12-14 martie 1976, cea de-a XIII-a Conferinţă Naţională a cercurilor ştiinţifice studenţeşti, specialităţile matematică, fizică, filologie, manifestare de prestigiu, organizată de Ministerul Educţiei şi Învăţământului şi Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România (UASCR), la care au fost...

Crâmpeie din viaţa Banatului, salvate de la uitare de scriitoarea germană, Iris Wolff

1. Profil de autor. Iris Wolff s-a născut în 1977, la Sibiu, într-o familie de saşi, care au pãrãsit România atunci când ea avea doar 8 ani. Acum locuieşt la Freiburg. Fascinaţia pentru locurile natale i-a fost cultivată, încă din copilărie, de către tatăl său, Helmut Wolff, pastor săsesc, astfel încât toate cărţile sale sunt impregnate de atmosferă românească, la fel ca şi ale Hertei Müller. A...

         Amintiri din studenţie

  În mod inexplicabil pentru mine, de la terminarea stagiului militar şi până la 18 februarie 1976, adică aproape şase luni, nu mi-am mai notat nimic în jurnal, o pauză care îmi încurcă puţin socotelile, fiindcă, pentru această perioadă, voi apela exclusiv la aminitirle mele, destul de vagi. Ştiu că, înainte de 1 otombrie, data tradiţională când începe anul universitar, mi-am cumpărat un...

Colaborarea mea la presa militară

Una din preocupările inedite pe care le-am avut în timpul stagiului militar a fost, mai ales după trecerea “perioadei”[1], alături de corespondenţă, colaborarea la cele două publicaţii militare, care ajungeau în unitatea noastră: Apărarea patriei, “organ cental al Ministerului Apărării Naţionale”, şi Înainte, “gazetă de educaţie ostăşească”, amândouă cu apariţie săptămânală. Ambele publicaţii...

Un prieten drag, pe care l-am descoperit în armată: col. Gheorghe Bejancu (1926-2009)

În toamna anului 1974, la câteva luni după încorporare, “în unitatea militară al cărei comandant era col. Petru Scafaru” (ca sa mă exprim în limbajul de atunci, care nu permitea divulgarea numărului unităţii militare şi “locaţia” acesteia), maiorul Gh. Paraschiv, secretarul de partid pe unitate, m-a numit bibliotecar al unităţii militare (poate fiindcă eram şi eu membru de partid, încă din ultima...