Blogul lui Ilie Rad

Cum în satul Nandra nu exista şcoală decât pentru ciclul primar (deşi, în perioada interbelică, în anumiţi ani, elevii erau şcolarizaţi aici până în clasa a VII-a), după terminarea clasei a IV-a aveam de ales două localităţi pentru gimnaziu: satul Gâmbuţ, situat la 6 km de Nandra, şi satul Cecălaca, din comuna Aţintiş, aflat cam la aceeaşi distanţă, dacă socotim nu drumul cu maşina, ci acela per...

Ca elev de gimnaziu, citeam revista Cutezătorii, la care eram abonat. Din paginile acestei reviste am aflat că există scriitori în viaţă, care scriu şi publică (credeam şi eu, ca elevii clasei de care povesteşte undeva Ana Blandiana, că toţi scriitorii trebuie să fie morţi!). Unii scriitori, care publicau în paginile revistei Cutezătorii, erau de vârsta mea sau foarte aproape (Vasile Poenaru era...

             I. Clasele I-IV, Nandra (1962-1966) Am început şcoala la 17 septembrie 1962, data tradiţională de 15 căzând atunci într-o zi de sâmbătă. Nu ştiu ce pregătiri speciale voi fi făcut pentru acest eveniment. Probabil că Mama îmi cumpărase deja uniformă şcolară, cum se cerea, mai mult ca sigur probând-o pe vreun copil din Luduş, de mărimea mea, cum mai făcuse şi cu alte ocazii. Mi-o fi...

Mă consider un om norocos, şi pentru faptul că fac parte din ultima generaţie din România, care a mai prins cultivarea şi prelucrarea cânepii, pentru a face pânza necesară nevoilor familiei. Poate războaie de ţesut să mai existe prin zonele tradiţionale, dar cânepă nu cred că se mai cultivă pe undeva în scopul de odinioară. La Luduş, lângă Fabrica de Zahăr, era o mare Topitorie de Cânepă, care...

O cultură importantă în Nandra, ca peste tot în ţară, era cea a grâului. La început, grâul era semănat cu mâna, adică era împrăştiat dintr-un sac, după care se trecea cu tăvălugul peste locul însămânţat. Eu am prins doar semănatul cu semănătoarea. Înainte de apariţia ierbicidelor, când grâul era de 10-15 cm, el trebuia plivit, în special de polonidă, operaţiune făcută în primii ani ai...

                               Nu îmi făcea plăcere când Mama spăla haine, nu pentru că mă implica şi pe mine, ci pentru că era parcă o mica dezordine în casă, ca la văruitul locuinţei. Ştiu că făcea destul de des treaba aceasta, o data pe lună, dacă nu şi mai frecvent. Când avea lucruri mici de spălat, aducea apă de la Partenuca, aceasta fiind foarte moale (eu aduceam această apă doar când...

Cunoscând bine viaţa de la ţară, am fost mereu uimit că, în condiţiile de sărăcie şi multe nevoi, oamenii găseau puterea ca în zilele de duminică să meargă la joc şi să se distreze. “Românul joacă bucuros, când e de jucat – scrie Ion Pop Reteganul –, căci, când aude sunetul ceterei ori fluierului, îl furnică prin toate vinele. El este un popor atletic, nedispus spre moliciune, tot e voia bună...

 În copilărie, natura a fost pentru mine ca aerul: îl respiram, dar nu-l vedeam, nu-l simţeam, nici nu ştiam că există. Copilăria, adolescenţa, tinereţea în general, părinţii şi sănătatea sunt lucruri care devin importante doar după ce le-ai pierdut. Aşa a fost şi relaţia mea cu natura, cu pădurile, cu apele sau câmpul pustiu ori plin de flori, cu soarele, luna şi stelele… Am descoperit miracolul...

Ovidiu Pecican m-a invitat recent la emisiunea lui de la TVR, Transparente.
Emisiunea dureaza o ora si se poate vedea aici:

              În luna octombrie a acestui an, a apărut, la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca,  monografia satului Nandra (autori: Doina şi Ilie Rad), prefaţată  domnul acad. Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române, cartea fiind amplu prezentată şi în cotidianul Cuvântul liber. Monografia urma să fie lansată în ziua de 23 octombrie, la Nandra, dar acţiunea a fost suspendată de...