Scrisori de la autori contemporani: Lena Constante (1909-2005)

Lena Constante si Hary Braunner

Lena Constante si Harry Brauner

Precizez, de la început, că nu am cunoscut-o direct pe Lena Constante, deşi puteam să îi fac o vizită la Bucureşti, cum am vizitat atâtea alte personalităţi.

În 1992, pregătind nr. 11 din revista Excelsior (număr dedicat lui Mircea Vulcănescu), revistă pe care o editam atunci, la sugestia Doamnei Măriuca Vulcănescu, fiica lui Mircea Vulcănescu, i-am cerut o colaborare şi Doamnei Lena Constante, de al cărei nume, să fiu sincer, nu auzisem.

Lena Constante (1909-2005) a fost artist plastic şi prozatoare. Soţia lui Harry Brauner.  Studii universitare la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde l-a avut profesor, între alţii, pe D. Gusti, de care o va lega o profundă prietenie. A participat, împreună cu Mircea Vulcănescu, Henri Stahl, N. Argintescu-Amza, Petru Comarnescu, Xenia Costa-Foru, Paul Sterian ş.a., la campaniile monografice organizate de D. Gusti, făcând peste 600 de copii după icoane pe sticlă, lucrând apoi covoare cu motive populare stilizate, tapiserii etc. A ilustrat publicaţiile Institutului Social Român şi ale Fundaţiei Culturale “Principele Carol”, în cazul Fundaţiei fiind vorba de cărţi semnate de Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Victor Ion Popa, Emanoil Bucuţa, Mihail Lungianu ş.a. A avut expoziţii personale de tapiserie (în 1934, 1935, 1947, 1970 şi 1971) la Bucureşti şi Ankara. În 1950 este arestată în lotul Lucreţiu Pătrăşcanu, pe baza acuzaţiei de “uneltitoare” împotriva regimului “democrat-popular”, făcând 12 ani de închisoare, fiind eliberată în 1962. A publicat câteva cărţi pentru copii (Păpuşile harnice, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1972; Păpuşile harnice în grădină, în colab. cu Hary Brauner, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1975; O poveste cu un tată, o mamă şi trei fetiţe, Editura Florile Dalbe, Bucureşti, 1995; Ţăndărică în Ţara Basmelor, Societatea Română de Radiodifuziune, Bucureşti, 2003), notorietatea fiindu-i adusă de cărţile despre Gulagul românesc: L’Évasion silencieuse, Paris, 1990, carte distinsă în Franţa cu Prix Européen  (premiu acordat de Association des Écrivains de Langue Française). Cartea a fost tradusă în româneşte de autoarea însăşi: Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Ioana Bot, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, 1995, 2013; Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea Ciuc. În versiunea românească a autoarei,  Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993 (ediţia a II-a, Editura Florile Dalbe, Bucureşti, 1996). În 1999, Fundaţia Culturală Română i-a acordat Premiul pentru un destin exceptional în cultura română.

Informaţii importante despre viaţa şi creaţia Lenei Constante găsim în volumul Lena Constante. Biografie, tapiserie, icoane, ilustraţii, desene din închisoare. Selecţia comentariilor, textele şi interviul (fragmentele) au fost realizate de Dragoş Tudor, în colaborare cu Lena Constante şi  Viorica Moisil. Traducere: Ariadna Grădinaru, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2005.

                                                    *

“Este adevărat că i-am cunoscut bine şi pe Mircea Vulcănescu, şi pe Lucreţiu Pătrăşcanu”

                                         [Bucureşti], 14 iulie 1997

                     Stimate Domnule Vlad1,

Îmi pare foarte rău că răspund negativ solicitării dumneavoastră, dar sper că veţi înţelege motivul refuzului meu.

Este adevărat că i-am cunoscut bine şi pe Mircea Vulcănescu, şi pe Lucreţiu Pătrăşcanu. Mai mult decât atât: i-am admirat pe amândoi foarte mult şi am avut pentru ei calde sentimente de prietenie.

Tocmai de aceea nu pot primi oferta dumneavoastră de interviu.

Să mă explic. Fiind un om cinstit şi obiectiv – pe cât pot –, am fost conştientă de unele deficienţe în comportamentul lor2, de care nu vreau să pomenesc.

Cu regretul că poate vă dezamăgesc, vă mulţumesc foarte mult şi vă urez mult succes în activitate şi numai bine.

Lena Constante

P.S. Într-o zi însorită de 14 iulie, am părăsit cei 12 ani de închisoare şi m-am întors Acasă!!!

 Note şi comentarii

1. Confuzie între Rad şi Vlad, făcută atât în adresa de pe plic, cât şi în scrisoare.

2. Ar fi fost interesant de aflat la ce “deficienţe în comportamentul lor” se referă Lena Constante, mai ales dacă ne referim la Mircea Vulcănescu.

(Episodul următor: Scrisori de la Geo Dumitrescu)

Mergi sus