Căutând informaţii literare, pentru a face o prezentare a scriitorului Romulus Lal, am constatat că acesta nu este inclus în niciun dicţionar literar (lipsind şi din lucrarea Literatura hunedoreană, apărută în mai multe volume, avându-l ca autor pe Ştefan Nemecsek), în ciuda faptului că a publicat peste 30 de volume – poezie, proză, scrieri pentru copii, memorialistică etc., unele titluri fiind reeditate. „Transilvan autentic – se scrie într-o postare pe contul său de Facebook –, continuator inspirat al prestigioşilor Slavici şi Agârbiceanu, Rebreanu şi Pavel Dan”, după cum îl caracterizează poetul şi prozatorul Radu Cârneci (fără a şti unde a făcut Radu Cârneci această caracterizare), Romulus Lal s-a născut la 22 mai 1935, în satul Vălişoara (Porcurea), comuna Balşa, din judeţul Hunedoara.
A urmat Liceul Pedagogic din Deva şi Facultatea de Filologie de la Universitatea clujeană, devenind profesor de limba şi literatura română, ajungând în oraşul Cugir. Părăseşte învăţământul şi se dedică scrisului, lucrând ca jurnalist la diverse publicaţii, activând apoi în domeniul cinematografic, ca redactor de film şi scenarist (a semnat scenariul filmului Cale liberă, în regia lui Nicu Stan). În ciuda faptului că şi-a publicat cărţile la edituri prestigioase din România – Scrisul Românesc, Ion Creangă, Cartea Românească, Eminescu etc. – nu este membru al Uniunii Scriitorilor din România. În schimb, se bate pentru drepturile acesteia. Pe Facebook, unde este foarte activ (la 87 de ani!), scrie: “Eu, scriitorul Romulus Lal, mă voi judeca pe data de 21 februarie, la Tribunalul București, în dosarul civil nr 23746/3/2021, Secția a 4-a, cu Partdiul USR – Uniunea Salvăm România – pentru ca acesta să fie obligat să-și schimbe sigla USR, pe două motive:
1 – Se suprapune peste simbolul vechi al Uniunii Scriitorilor din România – USR afectându-i imaginea.
2 – Aflat la guvernare, Partidul USR mai mult a înfundat-o. Reclamantul cere daune morale simbolice și cheltuieli de judecată reale.” (Doamna Irina Petraş, preşedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, mi-a spus că Uniunea “a făcut imediat reclamație la OSIM, dar i s-a răspuns că sunt și alte organizații/ instituții cu aceleași inițiale: Uniunea Studenților Români, de pildă.”)
Pentru a suplini această carenţă din dicţionarele noastre literare – de neexplicat pentru mine! –, reproduc titlurile cărţilor sale, identificate în bibliotecile clujene: Epopeea Tranfăgărăşanului, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975; A intrat iarna în oraş, vesuri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1980; Incursiuni în fantastica realitate. Operaţiunea metroul, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981; 9 privelişti hunedorene, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982 (în colab. cu Marin Negoiţă, Valeriu Bârgău, et al.); Cazul Evelinei B. Romanul unei aventuri, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1983; Vânătorii cu noroc, când ajung navigatori, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1983; Năzdrăvanul Vrednicel cu tăticul pe şantier, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1983; A treia ecluză, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Temerarii, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1985; Vânătorii cu noroc şi micuţul Martinel, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1987; Faţă-n faţă cu zmeoaica, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1987; Temerarii la curtea lui Vlad Ţepeş, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1989; Vlad, fiul lui Vlad, Editura Elion, Bucureşti, [2002?]; Imperialii din Bocşari, Editura Detectiv, Bucureşti, 2011 (ediţia a 2-a, Editura Moroşan, Bucureşti, 2016); Urmaşii imperialilor din Bocşari, Editura Vox, Bucureşti, 2012; Jurământul Raurei, Editura Emma, Orăştie, 2013; Reţeaua doctor K., Editura Emma, Orăstie, 2013; Povestea Cristinei, Editura Emma, Orăştie, 2014; Nepoţii Imperialilor din Bocşari. [Posfaţă de Ion Bălu], [Editura Moroşan], [Bucureşti] , [2015]-2016, 2 vol.; Ginere pe viaţă sau Pentru că te-am iubit nespus, femeie!, roman, Editura Nicora M., Bucureşti, [2016]; Mari minciuni istorice. Ediţia a 2-a, revizuită, Editura Moroşan, Bucureşti, 2016; Strănepoţii imperialilor din Bocşari, Editura Moroşan, Bucureşti, 2016; Pilituri din atelierul bijutierului, Editura Moroşan, Bucureşti, 2016; Zeus nu ştia să scrie. [Ilustraţii de Miron Simedrea], Editura Semne, Bucureşti, 2017; Ultimii din neamul imperialilor din Bocşari, Editura Semne, Bucureşti, 2017-2020, 2 vol.; Porcurea milenară sau Transilvania la scara unui grăunte de aur, monografie literară, Editura Karina, Deva, 2020; Reporter pe şantierele socialismului, Editura Karina, Deva, 2021.
Nu l-am întâlnit niciodată pe scriitorul Romulus Lal, căruia criticul literar Alex Ştefănescu îi oferea, pe volumul său de debut, Preludiu, din 1977, următoarea dedicaţie: “Lui Romulus Lal, în semn de omagiu pentru distincţia şi generozitatea sa, pentru căldura şi francheţea a tot ce scrie. Alex Ştefănescu.”
Scrisoarea care urmează este o dovadă a acestui caracter ales.
*
„E suficient să vezi Transfăgăraşul, ca să-ţi dai seama de amploarea eroismului lor”
18 XI 74
Stimate tovarăşe Rad,
Vă mulţumesc călduros pentru aprecierile dumneavoastră la adresa serialului meu despre Transfăgărăşan. Nu am putut reda decât într-o foarte mică măsură extraordinara bărbăţie pe care au dovedit-o tinerii ostaşi pe parcursul celor patru ani, cât a durat construcţia.
E suficient să vezi Transfăgăraşul, ca să-ţi dai seama de amploarea eroismului lor. Nu sânt sigur dacă mai continui serialul acesta, pentru că spaţiul limitat al ziarului1 mă obligă la restrângerea textului, deci, se poate spune, şi a faptelor. Voi continua, în ziarele de sâmbăta, o suită de reportaje sub rubrica „Clubul temerarilor”, pe care am început-o în urmă cu câteva luni, dar pe care am întrerupt-o. Am reluat-o sâmbăta trecută.
Despre Transfăgărăşan intenţionez să scriu o carte de reportaje, cu acelaşi titlu, Epopeea Transfăgărăşanului2. Sper să apară în Editura Cartea Românească, în cel mult trei luni de zile, mai precis în trim. I ’75.
Dacă voi avea adresa dumneavoastră şi dacă într-adevăr nu intervine nimic şi apare cartea, vă voi trimite un exemplar3.
Strângerea materialului am făcut-o atât prin vizite pe şantier, în timpul lucrărilor, cât şi după terminarea lor, stând de vorbă cu foarte mulţi soldaţi şi ofiţeri.
Cu respect,
Romulus Lal
Note şi comentarii
1. Romulus Lal lucra, la data expedierii acestei scrisori, la cotidianul Scânteia tineretului, după cum rezultă din plicul cu antetul ziarului.
2. Cartea a apărut, într-adevăr, în anul următor, dar nu la Editura Cartea Românească, ci la o editură craioveană: Romulus Lal, Epopeea Tranfăgărăşanului, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975.
3. Din păcate, lasat la vatră şi începând studiile universitare, am intrat în altă lume, încât nu i-am mai trimis autorului adresa mea, fiind văducit astfel de exemplarul promis cu autograf.
Episodul următor: O scrisoare de la Iosif Constantin Drăgan