Este ultima zi petrecutǎ la Calpe (deocamdatǎ, sper). Ne-am fǎcut bagajele şi ne-am pregǎtit de plecare. Am cǎlǎtorit de la Calpe la Valencia cu un autocar confortabil al Companiei ALSA, care ne-a dus pânǎ la autogara din Valencia, de unde am luat un taxi pânǎ la aeroport. Avantajul de a merge cu autobusul este cǎ vezi mult mai multe decât din viteza automobilului (de avion nici nu mai...

Cum Nelu are astazi liber de la serviciu, ne propune sǎ mergem, cu douǎ maşini, la Alicante (în catalanǎ: Alacant), capitala provinciei Alicante, din marea comunitate autonomǎ valencianǎ, însemnat port la Marea Mediteranǎ, ca şi Barcelona sau Valencia, şi unde existǎ o mare comunitate româneascǎ, având peste 12.000 de români (într-adevǎr, pe stradǎ am auzit adesea vorbindu-se româneşte). Cetatea...

Este o zi splendidǎ la Calpe, de Paştele catolicilor. Paştele ortodox este peste o sǎptǎmânǎ. Oare de ce nu se înţeleg cele douǎ Biserici, ca şi sǎrbǎtoarea de Paşti sǎ coincidǎ în fiecare an? Ce dovadǎ vie de ecumenism ar fi! La Nandra, de Florii, tot satul iese în cimitir, pentru pomenirea morţilor. Este a doua oarǎ, din pǎcate, de la plecarea Mamei, când nu pot fi în satul natal de Florii. Cel...

             Desigur cǎ, folosind acest titlu, am în vedere celebra poezie a lui Grigore Alexandrescu, Rǎsǎritul lunii. La Tismana, prea cunoscutǎ din vechile noastre manuale şcolare.           Trǎiesc o adevǎratǎ zi de vacanţǎ. Stau maximum 5 minute la internet, am cel mult douǎ convorbiri telefonice pe zi. Marea îmi dǎ o extraordinarǎ senzaţie de confort.           Înainte de masa de...

   Plecǎm cu trei maşini (eu, Doina, Nela, Dan, Mihai, Linda, Mariana, Nelu şi Bianca – desigur şi Mini) spre Cap de la Nao, un promontoriu situat în Golful Valenciei, punctul cel mai estic al Spaniei, aşadar şi cel mai apropiat de celebra insulǎ Ibiza, unde îşi petrec vacanţele multe VIP-uri, inclusiv din România. Admirǎm, de o parte şi de alta a drumului, culturile de portocali şi lǎmâi, pe...

Odatǎ sosiţi (ieri) la Calpe, ne-am luat în primire camera rezervatǎ din timp, în acelaşi bloc (Santa Clara), în care locuiesc şi Mihai şi Linda (aici aproape toate clǎdirile importante au câte un nume: Edificio Horizonte, Santa Marta, Hidalgo, President, Edificio Niramar, Edificio Vistamar, Edificio Ifach 2 etc.). Ne-am revǎzut cu plǎcere cu Mariana, Nelu şi Bianca, prietenii noştri din Luduş...

Ne trezim devreme, luǎm micul dejun, dupǎ care coborâm în Ciudad de las Artes y las Ciencias (Oraşul Artelor şi Ştiinţelor), care poartǎ amprenta inconfundabila a marelui arhitect, fiul al Valenciei, Santiago Calatrava. Pentru a înţelege aceastǎ adevǎratǎ „minune a lumii”, sunt necesare câteva informaţii, din care se vede, încǎ o datǎ, cǎ în tot rǎul este şi un bine („noroc în ghinion”, îi zicea...

          Conform unei decizii luate cu câteva luni înainte, azi plecǎm la Valencia, iar de acolo la Calpe, unde se aflǎ Mihai şi Linda. Mergem împreunǎ cu Nela şi Dan, pǎrinţii Lindei, care, din pǎcate, vor sta mai puţin ca noi. Cum se întâmplǎ în astfel de cazuri, acasǎ rǎmân nerezolvate multe probleme.           Cǎlǎtorim cu Wizzair. Operaţiunea de checking ne este fǎcutǎ, cu multǎ...

          Pe vremea când colaboram la Dicţionarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu, am auzit cǎ unii scriitori nu vor intra în dicţionar, chiar dacǎ au douǎ sau mai multe cǎrţi, fiindcǎ sunt grafomani. Nu m-a interesat atunci termenul.           Dupǎ Revoluţie, în condiţiile deplinei libertǎţi de creaţie şi de publicare, am auzit de mai multe ori acest...

          Am aflat acest precept nu de la vreun preot, cum s-ar putea crede, ci de la filosoful Constantin Noica. Nu ştiu dacǎ mi-a spus acest lucru mie personal, când l-am vizitat la Pǎltiniş, sau într-una din cele douǎ întâlniri pe care Noica le-a avut la Cluj şi la care am participat şi eu. În orice caz, Noica, trǎitor în condiţiile de austeritate de la Pǎltiniş (am scris pe larg despre vizita...