Acasă

Ilie Rad

Blogul lui Ilie Rad

Marţi, 17 ianuarie 2012 (veşnicia lui Valer Hossu, 1938-2012)

*Mi-am amânat consulataţiile sǎptǎmânale de marţi, de la facultate, pentru a putea participa la înmormântarea vrednicului de amintire Valer Hossu, scriitor, jurnalist şi istoric cunoscut. Lume multǎ, în ciuda frigului de afarǎ: foşti camarazi de redacţii (militari), prieteni, colegi, vecini, profesori care l-au cunoscut şi apreciat. Am publicat în Fǎclia de azi un articol omagial, de fapt...

Despre bisericǎ

*Ieri ar fi trebuit sǎ mǎ duc la Bisericǎ, dar nu m-am dus. Am lucrat la trei materiale (pentru România literarǎ, Flacǎra lui Adrian Pǎunescu şi Apostrof), pe care le-am şi trimis. Când m-am uitat la ceas, era prea târziu. De regulǎ, mǎ duc la Biserica “Înǎlţarea Sfintei Cruci”, din Cartierul Plopilor, unde a slujit (şi mai slujeşte încǎ, chiar dacǎ s-a pensionat), pǎrintele Iulian Benche, de...

Despre documentarea în jurnalism

*Am primit un mesaj de la A.S., care îmi spune, miratǎ, cǎ a citit în presǎ ştirea cǎ actorul Marcel Iureş va recita 31 de peozii “necunoscute” ale lui Mihai Eminescu. Se întreba, pe bunǎ dreptate, cum şi de unde au apǎrut acele poezii “necunoscute” ale lui Eminescu? Am cǎuat pe internet şi am flat misterul, dintr-o ştire transmisǎ de Hotnews: “De Ziua Culturii Naţionale, serbatǎ la aniversarea...

Un botez

*A nins peste noapte foarte mult. Iarnǎ cu adevǎrat. Am “stricat” brǎduţul, din casǎ şi de la Mihai. Semn clar ca sǎrbǎtorile de iarnǎ au trecut. La cabana din Fǎget m-am dat cu sǎniuţa, ca un copil. Nu spunea Brâncuşi cǎ, dacǎ nu mai suntem copii, suntem deja morţi? Cǎtǎlin îmi trimite o invitaţie la botezul fiului sǎu, pe 11 februarie, care va avea loc la Restaurantul Opera Plaza, acolo unde a...

Conferinţa Doamnei Blandiana

*Mihai şi Linda au plecat în Spania, împreunǎ cu cǎţeluşa lor, Mini. Câtǎ agitaţie cu ea, ca şi pentru un copil! *Spune Mihai Beniuc, într-o poezie fǎrǎ titlu, din volumul Ţara amintirilor (1976): “Mǎ-nşel ori nu mǎ-nşel. Ce rost mai are?/ Adânc sub bǎlǎrii sânt însumi domn./ Dar poate cǎ-ntr-o zi mai ies la soare/ Ca un rǎboinic rǎsculat din somn!”. Poate cǎ ediţia din memoriile sale reprezintǎ...

Intâlnirea cu profesorul V. Fanache

*Am avut o intâlnire cu profesorul Vasile Fanache, unul din marii dascǎli ai Literelor clujene şi ai Universitǎţii noastre, în general, de care suntem, şi eu şi Doina, foarte ataşaţi (mie mi-a fost în comisia de doctorat, Doinei i-a fost chiar conducǎtorul tezei). I-am predat dactilograma ediţiei de memorii Mihai Beniuc, Însemnǎrile unui om obişnuit, pentru a scrie un Argument la aceastǎ carte...

Crematoriul uman

Azi, în drum spre facultate, vǎd din troleibus sute de oameni pe stradǎ, “afluind” spre centru (reţin termenul din limbajul foştilor activişti de partid, organizatori ai demonstraţiilor de 23 August). Aveam senzaţia cǎ sunt în decembrie 1989! În fruntea lor, deputatul independent Mircea Giurgiu (cel care s-a arǎtat dispus sǎ mǎ sprijine pentru întemeierea Muzeului Naţional al Mass-Mediei la Cluj...

Despre oamenii politici

Aş vrea sǎ scriu un eseu, Greşelile de tipar, ca armǎ politicǎ. Am suficiente exemple, dar voiam sǎ mai verific douǎ cazuri. Iatǎ sursa: “Prin septembrie-octombrie 1940, dupǎ abdicarea şi fuga regelui Carol al II-lea (ştiam cǎ-i dedicase poezii – e vorba de Arghezi, n. I.R.), în trenul cǎruila s-a tras cu mitraliera de pe bordura peroanelor gǎrii Timişoara, se pretinde cǎ jos, pe prima pagina a...

Despre casa pǎrinteascǎ

Am primit, pe adresa Asociaţiei Române de Istorie a Presei, de la domnul Vasile Barbu, poet şi “promotor cultural”, cum se spune acum, din Uzdin, mai multe numere ale revistei Floare de latinitate (cu subtitlul Nu uita cǎ eşti român…), despre a cǎrei existenţǎ, spre ruşinea mea, nu ştiam. Pentru ca surpriza sǎ fie şi mai mare, domnul Barbu mi-a mai trimis douǎ publicaţii, iarǎşi necunoscute...

Cenzura prin adǎugire

*G. Cǎlinescu spunea undeva cǎ excesul de tact este o lipsǎ de tact! În decembrie anul trecut, am predat revistei Tribuna un articol despre un material inedit aparţinând lui Tudor Vianu, text pe care îl am de la domnul Nestor Ignat. Era, de fapt, manuscrisul unei cuvântǎri pe care Tudor Vianu a rostit-o, la 9 februarie 1955, la Facultatea de Drept din Bucureşti, la o adunare consacratǎ luptei...