– Cât de importantă mai este sau ar trebui să mai fie literatura pentru lumea de azi? Constați o sporire a rostului ei ori o scădere? Cum îți explici? Cine e de vină? – Cred că literatura a fost, este şi va rămâne o preocupare importantă a omului. Tocmai am predat tiparului un volum extraordinar al lui Ion Agârbiceanu, Scrieri inedite cu profil religios (elaborate în timpul refugiului de la...

Am primit azi o carte excelentă: Publicistica lui Ion Brad, de Mihai Cistelican, iniţial o teză de doctorat, elaborată sub coordonarea mea. Această carte este şi pentru mine o victorie. În primul rând, pentru că Mihai a fost imun la întrebările unor colegi şi prieteni, care, când Mihai le spunea că face o teză despre publicistica lui Ion Brad, erau nedumeriţi, dezamagiţi: “Dar cine este Ion Brad...

  Pe domnul Damaschin Pop-Buia l-am “cunoscut” în urmă cu mulţi ani, când am tipărit Mozaicul românesc, al prietenului meu din Germania, Rico-Müller-Schmitt, în a cărui traducere s-a implicat Nu ştiam că scrie şi poezii. Iată că azi am primit, printr-un prieten comun, Icu Crăciun, un frumos volum de versuri, intitulat cu cuvintele la plimbare.  Este un volum uşor nostalgic, sentiment cauzat de...

– Care este „proiectul tău de scriitor”? Adică, de ce scrii? – Mai întâi, câteva precizări legate de două cuvinte din întrebare: proiect şi scriitor. Cuvântul proiect a cunoscut după Revoluţie o răspândire fără precedent. Toată lumea face proiecte. La şcoală, elevii nu îşi mai fac teme, ci scriu proiecte şi eseuri. Cei care candidează pentru un post sau pentru o funcţie, obligatoriu se prezintă...

                                                          A apărut recent un volum al fostului meu coleg de facultate şi de grupă, Vasile V. Filip, Însemnări de-a lungul vremii (Ale unui dascăl greu de mulţumit). I, (1998-1999). Cu o prefaţă de Ilie Rad, Editura Charmides, Bistriţa, 2021. Colegul şi prietenul meu mi-a făcut onoarea să-mi solicite o prefaţă la carte – pagini de jurnal, aferente...

  Odată cu descoperirea singurei fotografii a bisericii de lemn din Nandra (publicată în Cuvântul liber, anul XXXIII, nr. 21 (7.978), 2 febr. 2021, p. 8), am găsit şi unica fotografie a casei parohiale din acelaşi sat. Prima menţionare a existenţei acestei case parohiale se află în conscripţia episcopului Ioan Inochentie Micu-Klein, din 1733, de unde mai aflăm că, la acea dată, Nandra avea:...

Azi, profesorul Alexandru Balaş, de la SUNY Cortland, mi-a comunicat vestea tristă a morţii prietenului nostru, Thomas Mwanika. L-am cunoscut în 2000, avea biroul vizavi de al meu. Ne-am împrietenit imediat. În anul următor a şi venit în România, la facultatea noastră, unde a ţinut un curs modular. Am făcut un interviu cu el, publicat în Adevărul de Cluj. A fost şi la Nandra şi îmi amintesc că...

Motto: “Faptele neridicate în Cuvânt se cufundă în uitare.”Pindar Despre bisericile de lemn din Transilvania s-au scris mai multe lucrări fundamentale, plus numeroase studii apărute în publicaţii de specialiatate. Iată titlurile cărţilor (în unele se dau scurte referinţe şi despre biserica de lemn din Nandra): Dr. Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba...

Începând munca se colectare a datelor pentru o monografie a satului Nandra, din comuna Bichiş, jud. Mureş, am consultat o excelentă lucrare, semnată de dr. Ioana Cristea-Panait[1], care are un studiu introductiv, datorat prof. dr. Vasile Drăguţ. În această lucrare se oferă unele informaţii despre Biserica din Nandra, în care găseşte şi următoarea afirmaţie: “Poporul a păstrat ştirea despre o...

                               Cred că, în viaţa oricărui copil, Mama este cea care se impune în primul rând. Aşa crede şi Creangă în Amintirile sale, unde o divinizează pe Smaranda Creangă: „Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte; şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când îi sugeam ţâţa cea dulce şi mă alintam la sânu-i, gângurind şi...