Memoriile, ca și jurnalul intim, implică un sentiment în bună măsură definitoriu pentru spiritul contemporan, tot mai puțin interesat de ficțiune: anume, cel al valorizării vieții, al unei vieți trăite nemijlocit, viață în raport cu care cultura devine mai degrabă o amplificatoare cutie de rezonanță, decât o clasică „ars longa”. Pentru omul contemporan (fie el chiar scriitor, creator de cultură)...

