Aşa cum am arătat la finalul volumului II al acestei trilogii memorialistice, după eşuarea tentativei de a transforma Organizaţia Pionierilor în Organizaţia Copiilor Liberi, toţi instructorii de la CJOP şi CMOP (care eram toţi profesori de meserie), am fost repartizaţi la diverse şcoli, în funcţie de specialitatea avută.
Să mai spun un detaliu, care ţine de epoca trecută. Am arătat că nu am avut nicio şansă de a mă transfera de la Tmişoara la Cluj-Napoca, în calitate de profesor, nu findcă eram în stagiul obligatoriu, ci fiindcă legislaţia de atunci nu permitea un asemenea transfer.
Cam cu un an înainte de Revoluţie, secretarul cu propaganda al Comitetului Judeţean Cluj al PCR, Ioan Sasu, a fost dus la Bucureşti, iar în locul lui a venit, dintr-un judeţ din sud, tovarăşul Costache. Ei bine, pentru soţia acestuia s-a găsit un post la Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei din Cluj-Napoca. Poate a fost numai detaşată, cum am fost şi eu doi ani, nu ştiu exact.
Eu am fost detaşat la Liceul de Ştiinţe ale Naturii (in prezent: Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”), unde se crease un post vacant, prin plecarea în concediu de maternitate a doamnei Maria Brânduşan, o profesoară devenită bună colaboratoare, dupoa apariţiam trevistei Excelsior. Liceul era o şcoală de elită a Clujului, unde fusese director, timp de 15 ani (1963-1978), profesorul Ioan Câmpeanu, pe care l-am evocat în volumul II, care a fost numit director la Şcoala Nr. 17 (actualmente Şcoala Gimnazială „Ion Creangă”). În locul său a venit Mircea Radu, care a rămas director până la pensionare. Acesta a continuat cu succes ceea ce începuse directorul Ioan Câmpeanu.
Norma îmi era alcătuită numai din clase de liceu, ceea ce mi-a creat anumite dificultăţi. Eu nu predasem decât la gimnaziu, iar acum trebuia să mă pregătesc serios pentru orele de literatură la liceu. Manualele încă nu se schimbaseră, aşa că predarea se făcea după cele vechi, în care viaţa scritorului se îmbina cu opera sa. Iar din scriitorii clasici români erau alese opere cu adevărat reprezentative.
Cred că m-am descurcat foarte bine, inclusiv la clasa la care fusesem repartizat ca diriginte. Ştiu că, la finalul anului, Comitetul de părinţi al clasei respective a vrut să îmi facă un cadou, dar eu le-am propus ca acesta să-i fie oferit profesoarei titulare, cu care au lucrat mulţi ani, ceea ce s-a şi întâmplat.
La Catedra de română din liceu era titulară şi Flavia Şchiau, soţia fostului meu proefsor şi decan, Octavian Şchiau, care, chiar în acel an se pensiona.
Cele două semestre au fost şi ultimele urmate la Liceul de Ştiinţe ale Naturii. În vara acelui an, o comisie sindicală, prezidată de profesorul Aurel Bulbuc, a organizat titularizarea tuturor profesorilor de română (poate şi de alte specialităţi), care erau suplinitori sau detasaţi în municipiu şi judeţ. Sunt convins că repartizarea s-a făcut şi cu acordul Inspectoratului Şcolar Judeţean, iar eu am fost repartizat la Şcoala Nr. 11 din Cluj-Napoca. Şcoala era situată în Mănăştur, unde aveam şi eu domiciliul.