Archive | decembrie, 2021

Viaţa ca un dar (XVIII). Satul Nandra – un model de toleranţă etnică

Cred că este obligatoriu să vorbesc şi despre toleranţa etnică în care am crescut. Comuna Bichiş este formată din patru sate, două de români (Nandra şi Gâmbuţ) şi două de maghiari (Bichiş şi Ozd). În copilărie, nu am auzit niciodată în casa noastră vorbindu-se rău despre maghiari. Am mai spus şi cu altă ocazie că [...]

Mai mult

Viaţa ca un dar (XVII). Năndrenii şi politica

Într-un eseu datat 31 martie 1935, intitulat Turnul de fildeş, Mircea Eliade spunea: “Nu cred că există ţară din lume, în care să se fi consumat atâtea energii pe tărâmul politicii de partid.”[1] Ceea ce e valabil pentru poporul român în general, este valabil şi pentru năndreni în mod special. Până la marea Unire din [...]

Mai mult

Un ecou la articolul lui Dumitru Constantin, “Farsele memoriei şi falsele memorii”

  Dragă Ana-Maria, După cum ştii, sunt un cititor consecvent şi colaborator al revistei pe care o editezi, cu atâta trudă, în memoria ilustrului tău tată. Am citit în Flacăra lui Adrian Păunescu (nr. 48 (1026), 10-16 decembrie 2021, p. 12-13) o excepţională prezentare a domnului Dumitru Constantin (Farsele memoriei şi falsele memorii), făcută volumului [...]

Mai mult

Viaţa ca un dar (XVI). Clasa a V-a, la Şcoala Generală din Gâmbuţ (1966-1967)

Cum în satul Nandra nu exista şcoală decât pentru ciclul primar (deşi, în perioada interbelică, în anumiţi ani, elevii erau şcolarizaţi aici până în clasa a VII-a), după terminarea clasei a IV-a aveam de ales două localităţi pentru gimnaziu: satul Gâmbuţ, situat la 6 km de Nandra, şi satul Cecălaca, din comuna Aţintiş, aflat cam [...]

Mai mult

Viaţa ca un dar (XV). Gândul de a deveni scriitor

Ca elev de gimnaziu, citeam revista Cutezătorii, la care eram abonat. Din paginile acestei reviste am aflat că există scriitori în viaţă, care scriu şi publică (credeam şi eu, ca elevii clasei de care povesteşte undeva Ana Blandiana, că toţi scriitorii trebuie să fie morţi!). Unii scriitori, care publicau în paginile revistei Cutezătorii, erau de [...]

Mai mult

Viaţa ca un dar (XIV). Primii ani de şcoală

             I. Clasele I-IV, Nandra (1962-1966) Am început şcoala la 17 septembrie 1962, data tradiţională de 15 căzând atunci într-o zi de sâmbătă. Nu ştiu ce pregătiri speciale voi fi făcut pentru acest eveniment. Probabil că Mama îmi cumpărase deja uniformă şcolară, cum se cerea, mai mult ca sigur probând-o pe vreun copil din Luduş, [...]

Mai mult

Viaţa ca un dar (XIII). Cultura de cânepă

Mă consider un om norocos, şi pentru faptul că fac parte din ultima generaţie din România, care a mai prins cultivarea şi prelucrarea cânepii, pentru a face pânza necesară nevoilor familiei. Poate războaie de ţesut să mai existe prin zonele tradiţionale, dar cânepă nu cred că se mai cultivă pe undeva în scopul de odinioară. [...]

Mai mult

Viaţa ca un dar (XII). Cultura grâului.

O cultură importantă în Nandra, ca peste tot în ţară, era cea a grâului. La început, grâul era semănat cu mâna, adică era împrăştiat dintr-un sac, după care se trecea cu tăvălugul peste locul însămânţat. Eu am prins doar semănatul cu semănătoarea. Înainte de apariţia ierbicidelor, când grâul era de 10-15 cm, el trebuia plivit, [...]

Mai mult

Viaţa ca un dar (XI). Spălatul hainelor

                               Nu îmi făcea plăcere când Mama spăla haine, nu pentru că mă implica şi pe mine, ci pentru că era parcă o mica dezordine în casă, ca la văruitul locuinţei. Ştiu că făcea destul de des treaba aceasta, o data [...]

Mai mult

Mergi sus