Arhivăfebruarie 2012

Malpraxisul jurnalistic

           A produs mare agitaţie in presa noastrǎ difuzarea unor imagini cu fostul premier Emil Boc, în pielea goalǎ. Imaginile au fost difuzate de Antena 1, în emisiunea unui oarecare Capatos, care s-a dezvinovǎţit, spunând cǎ s-a consultat cu şefii lui, înainte de a difuza imaginile, ştiind bine care este riscul difuzǎrii lor.           Într-o ţarǎ normalǎ, un asemenea gest ar fi descalificat...

“Astǎzi e ziua ta… Ilie Rad!”

          În urmǎ cu vreo zece zile, am fost contactat, prin e-mail, de cǎtre domnişoara Ramona Vintilǎ, ziaristǎ la Jurnalul naţional, care mi-a spus cǎ ar vrea sǎ îmi dedice mie rubrica de care se ocupǎ, “Astǎzi e ziua ta…”, în chiar ziua mea de naştere, adicǎ 18 februarie. Am fost foarte surprins de aceastǎ idee, mai ales cǎ nu credeam cǎ merit eu o asemenea cinste. Sunt atâtea...

Istoria presei în date din România

           Dacǎ viaţa noastrǎ personalǎ ar decurge la fel ca a unui ziar, care îşi rostuieşte arhitectura cotidianǎ în funcţie de ştirea cea mai importantǎ a zilei, aş putea spune cǎ vestea cea mai importantǎ pentru azi mi-adat-o Marian, şi anume cǎ Editura Polirom l-a înştiinţat cǎ, în curând, îi va trimite spre semnare contractul la monumentalul volum, Istoria presei în date din România. Este o...

Discuţie cu Petru Poantǎ

          Într-o scurtǎ discuţie din cafeneaua Arizona, Petru Poantǎ mi-a spus cǎ a citit materialele din Revista românǎ de istorie a presei, numǎrul recent, în România literarǎ şi Tribuna. Se referea, evident, la fragmentul din memoriile lui Mihai Beniuc şi la interviul cu Sorin Toma. O micǎ inexactitate. În România literarǎ (nr. 1 din 2012) am publicat alt fragment din memoriile lui Mihai...

Dan Puric – One Man Show – Vis

           Împreunǎ cu Doina, la Teatrul Maghiar de Stat, la spectacolul lui Dan Puric – One Man Show – Vis. Un spectacol pe care l-aş caracteriza ca fiind tulburǎtor. Un spectacol complex, cu dans clasic şi modern, cu step, cu pantomimǎ, joc de sunete şi lumini. Spectacolul începe în registru derizoriu, cu accente comice, parodice, cu multe inserţii din lumea gagurilor, a western-urilor, a...

“Sǎ nu se uite cǎ au scris mânǎ de lut, supusǎ greşelii!”

          Sub adevǎrul acestor vorbe înţelepte, am lucrat aproape toatǎ dupǎ-masa la interviul solicitat de domnişoara Ramona Vintilǎ, pentru Jurnalul naţional. Sper sǎ fi ieşit un interviu interesant. Îl voi publica la un moment dat pe acest site.           *Marian îmi scrie cǎ prezentarea celui mai recent numǎr al Revistei române de istorie a presei a fost preluatǎ de multe publicaţii on-line...

Boricel şi … articolele ISI!

          Ieri, profesorul G.P. mi-a relatat un caz deosebit de amuzant. Cei care lucreazǎ în mediul universitar ştiu cǎ au obligaţia de a publica articole şi studii cotate ISI, adicǎ înregistrate în baze de date internaţionale. Desigur, şi aici românii au pervertit ideea generoasǎ de la care s-a plecat. Publicarea în reviste strǎine, de mare prestigiu, în limbi de circulaţie internaţionalǎ, cu...

Nu de inteligenţe duce lipsǎ România, ci de caractere!

           Iatǎ un citat pe care îl folosesc foarte des, fǎrǎ sǎ ştiu exact cui aparţine. Am citit undeva cǎ lui Eminescu, care se pare cǎ l-ar fi luat de la altcineva.           Mi-am amintit de aceste cuvinte azi, cu ocazia participǎrii, ca simplu spectator (în sensul cǎ nu am fost membru în comisie), la susţinerea a douǎ teze de doctorat: Corina Boie (Rotar) şi Paul Fǎrcaş, ambii de la...

O revistǎ de colecţie: Revista românǎ de istorie a presei

         A apǎrut nr. 2 (10) pe 2011 al Revistei române de istorie a presei. Prezentând un numǎr mai vechi din aceastǎ publicaţie, Alex Ştefǎnescu scria, în urmǎ cu doi ani: “Este o plǎcere sa deschizi şi noul numar (1/2010) al Revistei române de istorie a presei […]. Este instructiv şi emoţionant sǎ retrǎim […] momente din istoria presei româneşti (ce bine ar fi sǎ le retrǎiascǎ şi...

O lansare şi douǎ dezbateri

          Lansarea cǎrţii cu cenzura a fost extrem de interesantǎ, dar cu oameni foarte puţini, în ciuda publicitǎţii care i s-a fǎcut. Poate şi eu sunt de vinǎ cǎ, lansând douǎ-trei cǎrţi pe an, prietenii şi apropiaţii vin doar la prima lansare, apoi se plictisesc şi nu mai vin. S-au vândut doar şapte exemplare, din care trei le-am cumpǎrat eu.           Provocaţi de Doamna Irina Petraş, mulţi...