A devenit deja un clişeu afirmaţia că Petru Popescu a fost idolul generaţiei ’70, prin romanele Prins (1969), Dulce ca mierea e glonţul patriei (1971) şi Sfârşitul bahic (1973). Ca şi Petru Dumitriu, la vremea sa, Petru Popescu ajunge în scurt timp un alintat al puterii comuniste (este ales membru în Comitetul Central al UTC, îl însoţeşte pe Nicolae Ceauşescu într-o vizită oficială în...
7 februarie 2012
Petru Popescu: scrisul ca o eliberare
07februarie