Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul îşi zise că măgarul şi-aşa era bătrân şi că fântâna oricum secase, încât aceasta tot trebuia să fie acoperită odata şi-odata.        El a ajunse la concluzia că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din...

             În ultimii ani, obişnuiesc, la cursuri, sǎ le spun studenţilor diverse întâmplǎri cu tâlc, fabule, legende etc., în scopul de a le capta atenţia.           Iatǎ o scurtǎ întâmplare, povestitǎ de Mircea Cǎrtǎrescu, despre întâlnirea sa cu Nichita Stǎnescu:   Tu, Nichita…           Când am stat prima dată faţǎ-n faţǎ cu Nichita Stănescu (mă simţeam de parcă aş fi stat la masă cu...

Am mai scris, pe acest blog, despre capacitatea fiinţei umane de a ierta, plecând de la cele mai profunde cuvinte pe care le-am citit vreodatǎ, rostite de Iisus pe cruce: “Iartǎ-i, Doamne, cǎ nu ştiu ce fac!” La scarǎ istoricǎ, se spune cǎ noi trebuie sǎ iertǎm, dar sǎ nu uitǎm! Este  de neuitat, de pildǎ, gestul Papei Ioan Paul al II-lea, care s-a dus la închisoare şi l-a iertat pe turcul care a...

O splendidǎ zi de toamnǎ, în care nu poţi sǎ nu reciţi celebra poezie arghezianǎ, Niciodatǎ toamna… Niciodatǎ toamna…. Niciodatǎ toamna nu fu mai frumoasǎ Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mǎtasǎ. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Stau în ţǎrmu-albastru-al râului de soare, Din...

  Începutul oficial al toamnei. Semnele anotimpului le-am vǎzut demult: lumina palidǎ, zilele mai scurte, primele frunze galbene. În Fǎget au apǎrut brânduşele de toamnǎ! Am mai spus şi cu alt prilej cǎ alternanţa anotimpurilor îi dǎ omului senzaţia cǎ este veşnic şi cǎ natura este trecǎtoare. În realitate, este tocmai invers. (“Numai omu-i schimbǎtor/ Pe pǎmânt rǎtǎcitor”, cum a spus şi...

Am aflat, cu surprindere, cǎ azi a murit, la Spitalul Elias din Bucureşti,  marea poetǎ a literaturii române, Constanţa Buzea, greu încercatǎ dupǎ ce, cu un an în urmǎ, i-a murit fata, Ioana Pǎunescu, la vârsta de doar 44 de ani.           Ştiam cǎ este o poezǎ deosebit de valoroasǎ, dar, din pǎcate, nu i-am citit integral niciun volum de versuri, din cele peste 30 pe care le-a publicat. M-a...

           În anul 2000, când am fost, pentru douǎ luni, la State University of New York College at Cortland, John, decanul Facultǎţii de Ştiinţe şi Arte, al cǎrui invitat eram, mi-a prezentat, în prima zi, şi biroul pe care aveam sǎ îl ocup, pe durata cursului meu. Alǎturi de acest birou, în stânga, era cel al lui John Hartsock (autorul unei excelente cǎrţi despre Jurnalismul literar american)...

              Am fost recent la un prieten, pentru a-i cere o favoare. “Favoare” e mult spus, pentru cǎ ceea ce eu solicitam se cuvenea persoanei în cauzǎ cu vârf şi îndesat, cum se spune.          Vechiul meu prieten mi-a spus cǎ nu îmi poate rezolva problema, în primul rând fiindcǎ m-am dus prea târziu! În al doilea rând, “obiectivul” râvnit de mine mai fusese solicitat de cǎtre o altǎ...

          Voiam de multǎ vreme sǎ îl duc pe Tata la Botez, satul lui natal, unde nu a mai fost, ca şi mine, de zeci de ani. Mereu se ivea câte ceva, cum se întâmplǎ în viaţǎ, care mǎ fǎcea sǎ amân acest drum. Venind de la Tg. Mureş şi având timp, acum era momentul. La început a zis cǎ nu merge, apoi a cedat insistenţelor mele şi ale Doinei. Ne-am urcat în maşinǎ şi ne-am dus, fǎrǎ sǎ ştim dacǎ...

Ne-am fǎcut obiceiul de a ne vizita, în fiecare an, vara,  rudele din Târgu Mureş: fratele Nicuşor, Mirela şi nepoţica Adriana. Nu îi ignorǎm pe finii noştri, Felicia şi Dio, şi pe fiul lor, Andrei, pe verişoara Olimpia, pe cumetrii Nastasia şi Onisie Pol, din Sântana, care au venit sǎ ia cina cu noi, dupǎ ce şi-au terminat lucrul la câmp. Doi oameni care îmi plac foarte mult, care îmi amintesc...