În dosarul de Securitate al scriitorului Ion Agârbiceanu există un mesaj pe care Episcopul Iuliu Hossu, aflat în domiciliu forţat la Mănăstirea Căldăruşani, l-a transmis coreligionarului să, scriitorul Ion Agârbiceanu, în data de 29 octombrie 1962.
Ceea ce şochează în acest mesaj este convingerea lui Iuliu Hossu că sfârşitul comunismului este aproape, deşi trecuseră doar 14 ani de la instalarea acestuia în România, regim despre care mulţi români credeau, datorită propagandei făcute, că acesta este “visul de aur al omenirii” şi că regimul este veşnic în România.
Dar iată mesajul: “Apoi l-a rugat (pe un călugăr, n. Ilie Rad) să meargă la scriitorul AGÎRBICEANU (sic!) şi să-i spună că Hossu îi transmite multă sănătate. Îl roagă ca cu talentul lui să se pună în slujba poporului, să scrie mult, fiindcă în situaţia de azi are subiecte destule, să nu le publice, să le aibă numai gata, fiindcă el e convins că <<va veni vremea şi aceasta e aproape (subl. I.R.), când va putea publica ceea ce scrie acuma, arătând teroarea în care a fost ţinut poporul de comunişti>>”.
Din motive complexe, pe care nu le dezvolt aici, Ion Agârbiceanu nu a lăsat în manuscris lucrări anticomuniste. Dimpotrivă, a publicat câteva articole (opt mai precis, între 1959-1962), în care subliniază unele aspecte mai importante ale construirii socialismului în România, lucru pe care l-a făcut, de pildă, şi Lucian Blaga, în ultima parte a vieţii sale.
Amândoi scriitorii au o scuză, exprimată astfel de cronicar: “Căci nu este omul peste vremi, ci bietul om subt vremuri!”