Am găsit, în presa interbelică, un articol, în care Lucian Blaga aducea un sincer omagiu unuia dintre profesorii săi, de la Universitatea din Viena.
Moartea unui filosof
Din Viena se anunță moartea profesorului Adolf Stöhr1 – cel mai de seamă filosof ce l-a dat vr’odată Austria. A fost un om de-o rară nobleță sufletească și, în mod sincer și tăcut, și-a mers2 totdeauna drumul său. Avea păreri uimitor de nouă și de firești în același timp. Era o plăcere s-asculți de pe băncile universității teoriile acestui îmbătrânit prea devreme, împestriţate cu exemple hazlii, cari stăteau într-o plăcută disonanță cu înfățișarea serioasă și bună a profesorului. Vestitul fizician și gânditor, Ernst Mach3, zicea că vor trece două sute de ani, până când oamenii vor înțelege teoriile lui Stöhr. Amintim dintre acestea teoria periferială a senzațiilor: senzațiile se produc în celulele periferiale ale nervilor senzitivi, și nu în creier, cum se crede. Creierul e numai o încrucișare de căi motrice. Pentru teoria vederii, lucrările lui Stöhr au o importanță epocală.
Interesantă e și a sa filosofie a limbagiului. Gândirea noastră împrumută fără să vrea logica limbii, articulațiile vorbirei și se falsifică prin sugestiile antropomorfe ale sintaxei și gramaticei. Limbile arice, bunăoară, au verbe active și pasive: în consecință suntem seduși să vedem o acțiune sau o stare pasivă și acolo unde nu e nici una, nici alta. O mulțime de probleme absurde își au originea în sugestiile limbagiului. A gândi filosofic înseamnă pentru Stöhr a gândi fără cuvinte, a te emancipa din sclavia sintaxei și gramaticei, cari sunt pline de antropomorfisme. Stöhr a dus cu un pas înainte și teoria hipnotismului și somnambulismului. Problema centrală a filosofiei e pentru el, ca și pentru Bergson (dar independent de acesta), cea a timpului.
Se pare că suferințele Vienei au contribuit la moartea înainte de vreme a acestui gânditor, căruia, cu timpul, i se va da importanța ce i se cuvine.
„Literatură, artă, ştiinţă”. Nesemnat.
(Voinţa, anul I, nr. 147, 3 mart. 1921, p. 2)
Argumentele paternităţii
- Profesorul Adolf Stöhr (1855-1921) a fost numit, în toamna anului 1921, membru în Comisia de examene a lui Lucian Blaga, examene care precedau susţinerea tezei de doctorat, la disciplinele: Teoria cunoşterii, Istoria antică şi modernă, Psihologie şi Estetică (cf. Bălu, vol. I, 1995, p. 281), dar nu s-a putut prezenta, din motive de boală. De altfel, el nu se prezentase nici la cursurile care începuseră deja, tot din motive de sănătate (va muri în 1921). El a fost înlocuit de profesorul Carol Luick, care era şi preşedintele comisiei. Dar Blaga apucase să îi audieze cursurile sale, ca student, fiind captivat de personalitatea profesorului.
- Sunt câteva particularităţi lexicale: bună. filozofie, limbagiu, nobleţă, vr’odată, ortografierea filozof, ipnotismului (fără h) etc.
- Utilizarea liniei de pauză (e adevărat, o singură dată).
Note
- Adolf Stöhr (1855-1921) , nu „Adolf Stör” – filosof și psiholog austriac, profesor la Universitatea din Viena, pe care l-a urmărit şi Lucian Blaga.
- Verbul şi-a mers are sensul de şi-a continuat.
- Ernst Mach (1838-1916) a fost un fizician și filozof austriac, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale la mecanică, studiul vitezei sunetului și filosofia științei.