La Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca a apărut volumul semnat de Ilie Rad, Pelerini la Muntele Athos (488 de pagini, cu Bibliografie), carte scrisă în urma unei călătorii la Sfântul Munte Athos, efectuată de autor în perioada 1-6 septembrie 2025.
În prima parte, Pagini de jurnal athonit, sunt incluse impresiile, trăirile, opiniile şi interogaţiile autorului, notate zilnic, „la cald”, în urma vizitării unor aşezăminte monahale: Biserica Protaton din capitala Kareia, Mănăstirea Cutlumuş, Schitul Lacu, Schitul „Sfântul Andrei”, Mănăstirea Vatoped, Mănăstirea Pantocrator, Schitul „Sfântul Prooroc Ilie”, Mănăstirile Stavronichita, Iviron şi Caracalu, la care se adaugă câteva chilii întâlnite pe traseu.
Partea a doua conţine un număr de 14 studii şi articole, toate elaborate cu rigoare şi obiectivitate ştiinţifică: I. Mihai Eminescu şi strângerea de ajutoare pentru Mănăstirea Cutlumuş, de la Sfântul Munte Athos; II. Cum am stabilit, la întoarcerea de la Muntele Athos, paternitatea a trei articole eminesciene; III. Întâlnirea dintre Părintele Dionisie Ignat şi Prinţul Charles (actualul Rege Charles al III-lea al Angliei); IV. Cum a fost organizată sărbătorirea Mileniului Sfântului Munte. Participarea Bisericii Ortodoxe Române la festivităţile jubiliare; V. O scrisoare de la la Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae; VI.Singura operă de ficţiune din literatura română despre Muntele Athos: romanul Muntele catârilor (1980), de Ion Brad; VII. Trei monahi români de la Muntele Athos, în audienţă la preşedintele Nicolae Ceauşescu (Atena, 28 martie 1976); VIII. Despre daniile făcute de domnitorii români către Muntele Athos şi cum ajungeau acestea la destinaţie; XI. Secularizarea averilor mănăstireşti (inclusiv cele închinate Muntelui Athos), în 1863, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza; X. De ce sunt românii singurul popor mare ortodox, care nu are la Muntele Athos o mănăstire proprie, ci doar două schituri, în ciuda imenselor danii făcute, timp de secole, aşezămintelor de la Sfântul Munte? XI. Scrisori de la Arhimandritul Dometie Trihenea; XII. Călugărul dobrogean, Dionisie Exiguul, a fixat „cronologia erei creştine”, luând pentru prima oară, ca punct de plecare, pentru numărarea anilor, Naşterea Mântuitorului; XIII. Athosul şi schimbarea calendarului (1924); XIV. Etnologul Teodor T. Burada, în vizită la Muntele Athos, în urmă cu 142 de ani.
Se adaugă, în capitolul III, portretele unor monahi români athoniţi (Arhimandritul Chiriac Dimitriu (1858-1903), Sfântul Dionisie Ignat de la Colciu (1909-2004), Sfântul Părinte Petroniu Tănase (1916-2011), Arhimandritul Dometie Trihenea (1909-1985), Ieroschimonahul Ştefan Nuţescu, Părintele Pimen Vlad (n. 1970) şi Părintele Teologos.
Capitolul IV include prezentarea a patru cărţi dspre experianţa athonită, semnate de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Horia Alexandrescu, Nicolae Băciuţ şi Dan C. Mihăilescu.
Se adaugă un amplu interviu cu Protosinghelul Maxim (Iuliu-Marius) Morariu („Credința e, în fapt, o stare a sufletului, nu o chestiune, care poate fi metronomizată scientologic”), cartea terminându-se cu Anexe fotografice, grupate în şase secţiuni: 1. Personalităţi româneşti, în vizită la Athos; 2. Personalităţi româneşti, care au ales viaţa monahală; 3. Urme româneşti la locaşurile athonite; 4. Sfinte Moaşte, păstrate în aşezămintele din Athos; 5. „Ascultări” călugăreşti la Muntele Athos; 6. Mularii – animale folosite mult la Muntele Athos.
Dintre toate cărţile despre Athos, aceasta are cel mai mare număr de ilustraţii, poziţionate la sfârşitul fiecărui capitol, respectiv la Anexe: 382 de fotografii, majoritatea fiind color, unele publicate în premieră.
Concluzia autorului cărţii ar putea fi exprimată prin cuvintele lui D.D. Roşca, prin care filosoful îşi încheia capodopera sa, Existenţa tragică, parafrazând, de fapt, câteva vorbe ale Sfântului Apostol Matei (5: 45), care spunea (în traducerea Mitropolitului Bartolomeu Anania) că Dumnezeu „face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”.
În finalul Prefeţei sale la această carte, Ilie Rad scrie: „Poate nicio altă Prefaţă la vreo carte de-a mea nu ar fi meritat mai mult decât acest volum, despre Sfântul Munte Athos, să se încheie cu vorbele scrise în Pravila lui Vasile Lupu: „Să nu se uite că au scris mână de lut, supusă greşelii.”