Am primit azi un mesaj, de la o persoană necunoscută, cu următorul text: „Vă mulţumesc că existaţi!”.
Desigur ca n-am rezistat tentaţiei de a întreba persoana expeditoare despre ce este vorba. Iată ce mi-a răspuns:
„Bună ziua,
Îmi cer iertare, nu v-am salutat…voiam doar să vă mulțumesc. Sunt o candidată la gradul didactic I .
Ieri dimineață am primit de la o cunoștință lucrarea dmv., Cum se scrie un text științific (mi-a trimis-o prin mail un monah, care, la rândul său, s-a folosit de dânsa, pentru întocmirea lucrării sale de doctorat). M-a captivat de la început, am primit răspunsuri la întrebări, m-am simțit chiar încurajată de modul dmv. părintesc de adresare. Am căutat pe internet numele dmv. Voiam chiar să văd cum arătați ca om, fiindcă am simțit ceva ce eu n-am găsit la niciun profesor. Mi-ar fi plăcut să vă am profesor, cu siguranță aș fi fost altfel acum … Mulțumesc pentru ”Povestea măgarului bătrân” !
Vă mulțumesc. Îmi cer iertare! Multă sănătate!”