Ştiam de multǎ vreme cǎ renumitul scriitor peruan, laureat al Premiului Nobel pentru literaturǎ, în 2010, va veni la Cluj, pentru acordarea titlului de Doctor Honoris Causa. Iatǎ cǎ minunea s-a întâmplat!
Duminicǎ, la Teatrul Naţional “Lucian Blaga”, a avut loc premiera piesei sale, O mie şi una de nopţi, regizatǎ de Andreea Iacob, care a fost şi studentǎ la Jurnalism. Puteam sǎ mǎ duc, însǎ eram destul de obosit, dupǎ excursia de la Bucureşti.
Am fost, în schimb, la festivitatea decernǎrii titlului academic, cu o invitaţie greu procuratǎ. Foarte bun cuvantul de Laudatio, rostit de Corin Braga, decanul Facultǎţii de Litere, cel care a şi avut ideea, de altfel, de a i se acorda scriitorului acest premiu. Discursul lui Llosa, pe care l-a ţinut liber (surprinzǎtor la un scriitor) a fost un elogiu adus ficţiunii literare. Probabil a fost un discurs standard, rostit în toate împrejurǎrile similare. Diploma i-a fost înmânatǎ de Rectorul UBB, acad. Ioan-Aurel Pop, şi de Preşedintele Senatului, Pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilǎ. A urmat obişnuitul cocktail, unde am avut pirlejul sǎ schimb câteva cuvinte cu laureatul şi chiar sǎ ne facem o fotografie. Este a doua mea întânire cu un laureat al Premiului Nobel pentru litetaturǎ, în urmǎ cu ani întâlnindu-l, la Constanţa, pe scriitorul albanez, Ismail Kadare. În final, autorul a acordat autografe celor norocoşi, fiindcǎ, la un moment dat, sesiunea de autografe a fost întreruptǎ, din cauza oboselii scriitorului. Înghesuiala din Amfiteatrul Eminescu al Facultǎţii de Litere mi-a dat un semn de speranţǎ: pasiunea omului pentru lecturǎ încǎ nu a murit!
A doua zi, marţi, 20 mai 2013, la Facultatea de Litere a avut loc un dialog între scriitor şi Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, editurǎ care are dreptul de publicare a tuturor cǎrţilor scriitorului. La începutul discuţiei, domnul Liiceanu spunea cǎ un prieten i-a mǎrturisit, înainte de a veni la Cluj, cǎ existǎ azi doi mari scriitori în viaţǎ: Mario Vargas Llosa şi Mircea Cǎrtǎrescu! Amândoi publicaţi de Humanitas!
Nu prezint aici conţinutul dialogului dintre cei doi autori, care va face, probabil, subiectul unei cǎrţi. Reţin doar scepticismul funciar al filosofului Liiceanu, dar şi optimismul scriitorului peruan.
Nu ştiam de aceastǎ afirmaţie a lui Constantin Noica: Trǎim atâtea vieţi, câte cǎrţi citim!