
Aşa cum am spus deja, la simpozionul din 25-27 noiembrie 2005, organizat de mine la Cluj-Napoca, având tema Presa scrisă românească – trecut, prezent şi perspective, colegul Marian Petcu, de la Universitatea din Bucureşti, a propus înfiinţarea Asociaţiei Istoricilor Români de Presă, care va deveni, peste doi ani, Asociaţia Română de Istorie a Presei (ARIP). S-a făcut atunci o listă cu cei care au aderat la asociaţie, pe care sper să o găsesc în dulapul din biroul meu de la facultate, fiindcă ar fi primul document referitor la noua asociaţie.
Asociaţia s-a legalizat abia peste doi ani, din cauza faptului că nu am conştientizat imediat cât de importantă poate fi această asociaţie de specialitate.
Cred că o rugasem pe Elena Abrudan să se ocupe de legalizarea asociaţiei, ceea ce s-a şi întâmplat. Prin sentinţa civilă din 17 august 2007, a fost legalizată ARIP, Consilul Director fiind alcătuit din: preşedinte – Ilie Rad; vicepreşedinţi – Marian Petcu, Silvia Grossu, Mircea Popa şi Alexandrina Cernov; director executiv – Elena Abrudan; secretar executiv – Aurelia Lăpuşan; cenzor – Mihaela Mureşan.
Asociaţia era organizată pe filiale, corespunzând regiunilor istorice ale României (în paranteză, dau numele vicepreşedinţilor): Transilvania (Mircea Popa; Carmen Ţâgşorean); Banat (Mariana Cernicova; Ioan David); Basarabia (Silvia Grossu); Bucovina (Alexandrina Crenov); Dobrogea (Aurelia Lăpuşan), Moldova (Odette Arhip; Vasile Ilincan); Muntenia (Marian Petcu; Răduţ Bîlbîie) şi Oltenia (Gabriela Rusu-Păsărin). S-a încercat, fără prea mare succes, înfiinţarea unor filiale în străinătate (Ungaria, Serbia, Israel).
După legalizarea asociaţiei, Marian Petcu a organizat, de unul singur, primele două congrese, la Arad şi Iaşi, în 2008 şi 2009. Cred că tot lui Marian Petcu îi aparţine ideea de a denumi reuniunea anuală congres, deşi cuvântul intra atunci în zona cuvintelor compromise.
Congresul de la Arad, găzduit de către Universitatea „Vasile Goldiş”, a fost un real succes, prin numărul mare al participanţilor (peste 70) şi prin calitatea comunicărilor.
Marian Petcu a lansat acum proiectul monumental, Istoria presei din România în date, şi s-a prezentat primul număr al Revistei române de istorie a presei, tipărit prin eforturile lui Marian Petcu şi ale Aureliei Lăpuşan.
Al doilea congres ARIP a avut loc la Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, în 2009, congresul având şi o dimensiune omagială, dat fiind faptul că în acel an s-au împlinit 180 de ani de presă românească, dacă avem în vedere că, în 1829, au apărut primele ziare româneşti – Curierul românesc (Bucureşti), editat de Ion Heliade Rădulescu, şi Albina românească (Iaşi), publicaţie tipărită de Gheorghe Asachi.
A fost prezent, la festivitate, şi cunoscutul Ion Hangiu, autorul Dicţionarului presei literare româneşti, care a primit şi o diplomă, cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani.
Al III-lea Congres ARIP, organizat la Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Piteşti, a adus două noutăţi importante: fiecare congres de acum încolo va fi deschis de conferinţa unui membru al Academiei Române (începutul l-a făcut acad. Eugen Simion, cu o valoroasă conferinţă: Publicistica românească: modelul Eminescu). În al doilea rând, fiecare congres va fi tematizat, pentru ca lucrările prezentate să câştige în relevanţă ştiinţifică. Tema celui de la Piteşti: Presa locală şi regională, în context european. Am stabilit ca vicepreşedintele care organizează congresul să apară, în calitate de coordonator, pe coperta volumului respectiv.
Congresul al IV-lea (2011) a frost găzduit de către Universitatea „Ovidius” din Constanţa, tema congresului fiind Presa românească interbelică – între mitologizare şi recuperare critică. Invitatul de onoare a fost acad. Marius Sala, care a susţinut comunicarea Din activitatea publicistică a marilor lingvişti români.
Congresul al V-lea s-a ţinut la Universitatea de Stat a Moldovei din Chişinău (2012), tema congresului fiind Mass-media – între document şi interpretare. Conform tradiţiei începute la Piteşti, participanţii la congres au audiat două prelegeri inaugurale: acad. Mihai Cimpoi, Anul 1812 în proiecţiile vizionare eminesciene, şi acad. Nicoale Dabija, Presa din Basarabia şi identitatea naţională. O surpriză deosebită (datorată doamnei Silvia Grossu) a fost emiterea, de către Poşta Moldovei, a unei emisiuni de timbre, cu imagini de la cele cinci congrese organizate de ARIP: Arad (2008), Iaşi (2009), Piteşti (2010), Constanţa (2011) şi Chişinău (2012).
Organizat cu implicarea mai multor instituţii (Muzeul Naţional al Literaturii Române, Societatea Scriitorilor Militari), Congresul al VI-lea (2013) s-a ţinut în fastuosul decor al Cercului Militar Naţional din Bucureşti, tema aleasă fiind Elita culturală şi presa, iar comunicarea inaugurală a fost ţinută de acad. Dan Berindei, Presa şi formarea României moderne.
Cu ocazia Congresului, s-a acordat Premiul Naţional „Valeriu Branişte”, pentru cea mai bună lucrare din domeniul istoriei jurnalismului, apărută în 2012, premiul revenind colegului nostru, conf. univ. dr. Marian Petcu, în calitate de coordonator al momumentalei lucrări, Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică, Polirom, Iaşi, 2012. Premiul a fost înmânat şi susţinut financiar de către cei doi nepoţi ai lui Valeriu Branişte, dr. Sînziana Migea şi publicistul Călin Căliman.
De asemenea, doamna Aurelia Lăpuşan a acordat, pentru activitate jurnalistică propriu-zisă, Premiul „Nicolae Sever Cărpinişan” (după numele primului român licenţiat în jurnalism, în 1934, la Sorbona), care a revenit tinerei jurnaliste, Dia Radu, redactor al revistei Formula AS.
Al VII-lea congres (2014) s-a ţinut la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, tema congresului fiind Presa Primului Război Mondial.
Punctul culminant al congresului l-a constituit conferinţa acad. Răzvan Theodorescu, De la „Televiziunea Liberă” la televiziunea normală, 1990-1992.
Premiul „Nicolae Sever Cărpinişan” a revenit acum jurnalistului Radu Macovei, din Galaţi, pentru întreaga activitate jurnalistică.
Congresul cu numărul VIII s-a ţinut la Universitatea din Oradea (2015), tema congresului fiind Presa culturală. Congresul a coincis cu un dublu jubileu: 150 de ani de la apariţia revistei Familia, la Pesta (septembrie 1865), din iniţiativa lui Iosif Vulcan, şi 50 de ani de apariţie neîntreruptă, la Oradea, a celei de-a cincea serii a revistei.
Conferinţa inaugurală – Presa ca izvor istoric – a fost susţinută de acad. Nicolae Edroiu, directorul Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române. A doua parte a congresului a avut loc la Létavértes, un orăşel situat la 50 de km de graniţa româno-maghiară.
În premieră pentru congresele ARIP, Congresul al IX-lea nu a fost găzduit de o universitate, ci de Filiala din Timişoara a Academiei Române, având în vedere faptul că vicepreşedintele Filialei Banatul a ARIP, conf. univ. dr. Ioan David, este şi directorul Filialei din Timişoara a Academiei Române.
Prezent şi la acest congres, acad. Eugen Simion a susţinut prelegerea inaugurală, intitulată Condiţia presei scrise, azi. Participanţii la congres au avut ocazia de a vizita Casa Memorială „Petre Stoica” şi Muzeul Presei „Sever Bocu”, ambele din Jimbolia, făcând apoi o deplasare în Serbia, în oraşul Zrenianin.
Congresul, a cărui tematică a fost Presa ştiinţifică, a fost important pentru mine şi pentru faptul că mi s-au încheiat cele două mandate, a câte patru ani fiecare, de preşedinte al ARIP. În glumă, am spus că vreau să implementez modelul american, cu maximum două mandate într-o funcţie, cu speranţa că acest model va fi urmat şi de clasa politică de la noi!
Preşedinte al ARIP a fost ales, pentru patru ani, lect. univ. dr. Cătălin Negoiţă, de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi. Profesorul Ion Zainea a propus ca eu să devin Preşedinte de onoare al ARIP, propunere acceptată de mine şi de participanţi.
Premiul „Nicolae Sever Cărpinişan” a revenit acum jurnalistului Vasile Bogdan, redactor şi realizator la Studioul de Televiziune din Timişoara.
Fiindcă ARIP s-a născut la Cluj-Napoca, am insistat ca ediţia jubiliară, al X-lea Congres ARIP (2017), să aibă loc în acelaşi municipiu, tema congresului fiind Tradiţii ale presei religioase din România. Au rostit două prelegeri inaugurale: acad. Ioan-Aurel Pop, Reflectarea trecutului românilor în presa contemporană, respectiv Prof. univ. dr. Ioan Chirilă, preşedintele Senatului UBB, Presa religioasă din Transilvania sec. XIX-XX şi receptarea Marii Uniri (cu accent major pe „Telegraful român”).
Premiul „Nicolae Sever Cărpinişan” a revenit acum jurnalistului şi scriitorului Horia Bădescu.
Următoarea ediție a Congresului de Istorie a Presei a avut loc la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, în anul 2018, anul împlinirii unui secol de la făurirea României Mari. Tema congresului a fost Presa Marii Uniri, iar prelegerea inaugurală a fost susţinută de acad. Mihai Bărbulescu.
În anul 2019, Congresul ARIP s-a ţinut, pentru a doua oară, la Iaşi, la Universitatea „Al. I. Cuza”, iar tema manifestării a fost 190 de ani ce presă în spațiul de limbă română (1829-2019). Conferinţa inaugurală a fost susţinută de acad. Al. Zub. La congres a fost decernat, pentru prima oară, premiul „Maria Danilov”, instituit de Filiala Basarabia a ARIP, la propunerea lui Marian Petcu, în memoria colegei noastre, plecată prematur dintre noi.
Cel de-al XIII-lea Congres de Istorie a Presei s-a desfășurat, în anul 2020, în Muntenia, în organizarea Universității din Pitești.
Din motive obiective, impuse de pandemia de Covid, congresul s-a desfăşurat online. Tema abordată a fost Audiovizualul – o istorie recentă (1928-2020).
Al XIV-lea Congres a avut loc la Galaţi, în 2021, cu tema Presa românească în perioada 1945-1989. Gândit iniţial cu participare fizică, în cele din urmă congresul s-a desfăşrat tot online, din motive obiective.
În anul 2022, Congresul al XV-lea ARIP s-a desfăşurat în Serbia, la Novi Sad, Capitală Culturală Europeană. Tema congresului a fost Presa românească din diaspora și exil.
În fine, în anul 2023, Congresul al XVI-lea a avut loc la Timişoara, care a fost Capitală Culturală Europeană, tema congresului fiind Presa studenţească şi şcolară. Conferinţa inaugurală a fost susţinută de acad. Ion Pop, care a vorbit despre revista Echinox. Ca o premieră, menţionez faptul că volumul cu lucrările congresului era deja finalizat, prin eforturile profesorului Ioan David.
În 2024, pentru a treia oară, Congresul ARIP va avea loc la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi.
Concluzii. În cei opt ani cât am fost preşedinte, am investit mult timp şi multă energie pentru bunul mers al asociaţiei. Pe grupul de discuţii al vicepreşedinţilor, am schimbat sute de mesaje, privind cooptarea de noi membri, stabilirea temei viitorului congres, achitarea cotizaţiei (100 de lei pe an), activităţile filialelor, redactarea diplomelor etc.
O măsură importanta pe care am luat-o a fost modificarea profilului şi formei grafice a revistei, începând cu nr. 7, care a devenit de fapt o carte, de 212 pagini, Alex Ştefănescu numind publicaţia „o revistă de colecţie”, ea stârnind aprecieri favorabile şi din partea savantului Paul Cornea. Pentru a-i fideliza pe membrii ARIP, am întocmit un Dicţionar al membrilor ARIP, postat pe site-ul asociaţiei. Le-am făcut cărţi de vizită cu sigla ARIP (concepută de graficianul Konczey Elemer) tutoror vicepreşedinţilor şi celor cu alte funcţii în ARIP. În paginile revistei am recenzat cărţile membrilor ARIP, indiferent de profilul lor, am publicat numeroase articole omagiale, la împlinirea unor vârste rotunde. Am distribuit revista tuturor membrilor ARIP, în contul cotizaţiei, precum şi unui număr de 60 de biblioteci importante din România (judeţene, centrale universitare etc.). Am publicat în paginile revstei un excepţional interviu inedit cu Mircea Maliţa, pentru care m-am dus special la Bucureşti, dar şi conferinţe inedite susţinute la Cluj-Napoca de Edgar Papu, Octavian Paler, Bartolomeu Anania ş.a.
A fost regretabil faptul că nu am reuşit să indexăm revista în baze de date internaţionale, dar pentru asta ar fi trebuim să publicăm articolele şi studiile exclusiv în limbi străine, ceea ce ar fi complicat mult lucrurile. O altă nerealizare, pornind de aici, este că nu am reuşit să îi păstrăm pe tinerii intraţi în ARIP sau să atragem alţii. Nefiind indexate, congresele, asociaţia şi revista nu prezintă interes pentru tineri.
Am tipărit 10 numere în format carte, după care m-am retras. Am propus ca fiecare vicepreşedinte să scoată o revistă când îi vine rândul (o dată la cinci ani!), dar colegii nu au fost de acord cu propunerea. Abia anul trecut, colegul Răduţ Bîlbîie a tipărit două numere din revistă, pentru a ajunge la zi.
După Congresul de la Iaşi, din 2019, prietenul Marian Petcu şi-a dat demisia din ARIP, în ciuda faptului că el a avut ideea înfiinţării asociaţiei. Ştiu că nu i-au convenit unele decizii pe care le-am luat, în legătură cu volumele congreselor, cu profilul revistei (zicea că am apropiat-o prea mult de literatură, de cultură în general, îndepărtând-o de istoria presei propriu-zise). Nu i-a convenit nici faptul că am decis ca, la fiecare congres, conferinţa inaugurală să fie ţinută de un membru al Academiei Române.
E important că ARIP merge înainte, colegul Cătălin Negoiţă având şi el două mandate. Ce se va întâmpla în viitor nu ştiu.
P.S. Informaţii interesante despre ARIP se găsesc în cartea mea, Călătorii prin Ţară, capitolul La Congresele Naţionale de Istorie a Presei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2017, p. 63-92, precum şi în studiul publicat de Cătălin Negoiţă, Asociaţia Română de Istorie a Presei – despre media ca oglindă a societăţii, în vol. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, Cercetarea istorică şi culturologică în spaţiul unitar european: paradigme, realităţi, perspective. In honorem Valentina Enachi. Coordonatori: Valentina Ursu, Larisa Noroc, Chişinău, 2023, p. 166-185.