De când mă ştiu, am avut o înclinaţie de colecţionar. În copilărie, în Nandra mea natală, strângeam cu pasiune bucăţile de staniol, în care erau învelite bomboanele pomului de Crăciun, cutii de chibrituri, ba chiar şi ouă de păsări – un gest aproape atavic, pe care nu mi-l explic, fiindcă nu era vorba doar de păsări prădătoare (ciori, coţofane etc.), ci şi de vrăbii nevinovate, cuci sau ciocârlii...
6 zile în urmă
Filosofia urmei
11aprilie