Arhivădecembrie 2020

Ce mâncau oamenii de la ţară, cei din Nandra în special? Iarna, desigur, era mai simplu, pentru că aveau carne de porc, drămuită să ţină până în primăvară. Din carnea afumată de porc, Mama ne făcea sarmale, cu ureche pusă special pentru mine, fasole boabe (pentru care trebuia să mă duc la Partenuca să aduc apă mai moale, fiindcă cea din fântâna noastră era foarte aspră, calcaroasă), carne friptă...

            Din datele pe care le deţin, ştiu că în Nandra exista o veche biserică de lemn, situată în locul Caminului Cultural, care a fost şi el demolat, acum câţiva ani, pentru că nu mai avea nicio utilitate. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu vechea biserică: devenise prea mică, se putea prăbuşi din cauza vechimii sau o fi ars la vreun incendiu. Cert este că fosta casă a lui Sasu a fost transformată...

           M-am născut în satul Nandra, la 15 km de Luduş, jud. Mureş, la 18 februarie 1955. Mama susţinea că am venit pe lume în 17 februarie, ceea ce este posibil, înregistrarea naşterii făcându-se doar a doua zi, în 18 februarie. Satul meu natal – Nandra – nu poartă în nume „sunetele lacrimei”, ca Lancrămul lui Lucian Blaga, ci „sunetul mândriei”, năndrenii fiind oameni foarte mândri...

– Stimate domnule Ilie Rad, ce amintiri din fragedă pruncie are un scriitor român din secolul XXI, trăitor pe meleagurile transilvane? –  Amintiri din „fragedă pruncie”? Astea sunt, practic, primele noastre amintiri! Eu m-am născut în satul Nandra, de lângă Luduş, judeţul Mureş. Primele mele amintiri se leagă de Bunica Maria, din partea Mamei, care locuia cu noi. Aceste amintiri sunt primele...

       Nu ştiu când şi cum m-am apropiat de profesorul Nicolae Felecan. Bănuiesc că legătura ne-a fost facilitată de publicaţia Excelsior, „revistă de aspiraţii şi cultură pentru învăţământul preuniversitar”, pe care am întemeiat-o în 1992 şi care a ajuns foarte repede la o difuzare naţională. Baia Mare era un centru puternic al difuzării revistei, de unde s-au recrutat şi câţiva colaboratori ai...