M-a căutat zilele trecute domnul Robert Popa, jurnalist sportiv la Look TV, pentru a-mi oferi prima lui carte: Belodedici. Românul care a triumfat de două ori în Cupa Campionilor Europeni. [Prefaţă de Ioan Ivaşcu], Editura Accent, Cluj-Napoca, 2020. Mi-a scris pe pagina de titlu şi o frumoasă dedicaţie, pentru care îi mulţumesc: “Pentru Domnul Profesor Ilie Rad, care m-a ghidat cu mult profesionalism în anii facultăţii, spre o mai bună cunoaştere a istoriei presei scrise din România şi o mai bună aplicare a cercetării ştiinţifice. Robert Popa, 14.09. 2020”.
Robert Popa a fost studentul nostru la Jurnalism. L-am remarcat încă din primul an, la cursul intitulat Metodologia cercetării ştiinţifice. Eram în Amfiteatrul 101 al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării. Stătea mereu în primul rând şi parcă te sorbea din ochi, pentru a nu scăpa niciun cuvânt din cele spuse la curs. În timpul discuţiilor ne spunea ce carte a mai citit, pe care îl rugam să ne-o prezinte pe scurt.
În anul II am mai făcut împreună încă două cursuri: Istoria presei româneşti şi Stilistică şi mass-media. A dovedit acelaşi interes, ca şi la cursul din anul I. Ne-am cunoscut apoi în timpul consultaţiilor, legându-se între noi o relaţie de prietenie. I-am apreciat tot mai mult caracterul, puctualitatea, generozitatea, cultul muncii, dorinţa de afirmare în domeniul jurnalismului.
În anul III, când se apropia examenul de licenţă, a venit şi m-a întrebat dacă nu vreau să îi coordonez lucrarea de licenţă, cu o temă legată de jurnalismul sportiv, care îl pasiona. Am acceptat cu mare plăcere.
Eu propun la licentă, de regulă, teme inedite, care nu au mai fost abordate. Nu mai ştiu dacă Robert sau eu i-am propus tema Activitatea lui Belodedici, reflectată în presă. Poate el mi-a sugerat tema, ştiind că aceasta se potriveşte cu tipul de subiecte propuse de mine.
La licentă a luat o notă foarte bună, pentru că ne-a prezentat o lucrare muncită. Dar cu altceva m-a cucerit atunci: m-a întrebat dacă îi poate invita la susţinere şi pe părinţii lui. Evident, susţinerea licenţei, ca şi a doctoratului, este un examen public. La licenţă au asistat şi părinţii lui. Poate pentru Robert a fost o cale pentru a le exprima gratitudinea, pentru sprijinul acordat în anii facultăţii. Nu ştiu exact motivul, dar gestul m-a impresionat.
Iată că acum fosta lucrare de licenţă, evident restrucurată, a devenit o carte. Editura Accent, l-a care l-am trimis, i-a tipărit cartea în condiţii excepţionale. Ea conţine un amplu interviu cu Miodrag Belodedici, fragmente din interviurile făcute de autor cu Cornel Pumnea (strănepot al lui Aron Pumnul, marele dascăl al lui Eminescu, de la Cernăuţi!), Ovidiu Ioaniţoaia, Răzvan Toma, Emeric Jenei şi alţii. Se adaugă numeroase fotografii alb-negru şi color.
Regret că, în condiţiile dramatice de azi, provocate de pandemie, nu am putut face o lansare a cărţii, în Amfitreatrul 101 al facultăţii, unde şi-a început Robert studiile. Dar sper ca omenirea să revină la normalitate, iar acest eveniment să poată avea loc.
Îl felicit pe Robert şi sper ca exemplul lui să fie molipsitor pentru studenţii noştri.
Ce mare lucră e să îţi laşi “numele adunat pe-o carte”, cum zicea Arghezi!
Ilie Rad
Buna, cum si de unde pot achizitiona cartea cu Belodedici?