Domnişoara Cristina Borşa, studentǎ la Jurnalism, cititoare consecventǎ a postǎrilor mele pe acest blog, vǎzând cǎ îmi plac micile istorioare, pildele şi legendele din care poţi prelua un sfat, un îndemn etc., îmi trimite urmǎtorul text, pe care şi ea l-a primit prin e-mail: Ultimele dorinţe ale lui Alexandru cel Mare “Înainte de a muri, Alexandru cel Mare şi-a chemat generalii şi şi-a spus...
Domnul Alex Ştefǎnescu despre “O cǎlǎtorie în Ţara Kangurului” (luni, 8 octombrie 2012)
Critic şi istoric literar, istoric al presei, îngrijitor de ediţii, Ilie Rad este, înainte de toate, un mare ziarist. Reportajele sale seamănă cu documentarele făcute de… BBC, remarcându- se prin: informaţii numeroase şi riguroase, capacitate de a sesiza esenţialul, dar şi senzaţionalul realităţii investigate, umor discret şi un stil elegant. În plus găsim în ele o căldură suflească (pe...
“Lasǎ-mi, toamnǎ, pomii verzi!” (duminicǎ, 7 octombrie 2012)
Azi, în drum spre Faget, am ascultat, transmisǎ de un post de radio, celebra melodie, Lasǎ-mi, toamnǎ, pomii verzi!, compusǎ de Margareta Pâslaru, pe versurile poemului Cântec, de Ana Blandiana. Melodia a fost creatǎ acum trei decenii, dar îsi pǎsteazǎ înca actualitatea, dovadǎ cǎ este reluatǎ, în diferite interpretǎri (cea mai reuşitǎ mi se pare cu formaţia Savoy), în fiecare toamnǎ. “Acest...
Mama şi mâncarea mea preferată (vineri, 5 octombrie 2012)
Aşa cum nu pot concepe Craciunul fǎrǎ sarmale, nu îmi pot imagina o toamnǎ fǎrǎ mâncarea mea preferatǎ. În urmǎ cu vreo doi ani, Doamna Irina Petraş m-a invitat sǎ scriu ceva pentru volumul Varzǎ a la Cluj, care a şi apǎrut. Am scris atunci un text, din care redau aici câteva fragmente. * În mod normal, atunci când îmi voi scrie memoriile, Mama va ocupa în paginile acestora un rol primordial. Mă...
Un nou an universitar (luni, 1 octombrie 2012)
Am început azi un nou an universitar. Din cauza unor activitǎţi rutiniere (membru într-un juriu editorial, examene cu doctoranzii), nu am putut participa la deschiderea anului universitar la nivelul UBB, cum fǎceam în anii anteriori. Am fost martor doar la deschiderea anului academic la Jurnalism, alǎturi de toţi colegii mei. Cursul inaugural a fost ţinut de Constantin Trofin, cunoscutul...
La Nandra, la suret (= culesul strugurilor) (duminicǎ, 30 septembrie 2012)
Deşi avem vie, la Nandra, de 3-4 decenii, nu cred ca am participat vreodatǎ la culesul strugurilor, adicǎ la suret (cuvântul, un regionalism, este de origine turcǎ, nu maghiarǎ, cum credeam eu, mai însemnând, în Evul Mediu, în Ţările Române, copie sau traducere – a unui act, a unei scrisori). Asta din cel puţin douǎ motive: totdeauna culesul strugurilor avea loc dupǎ 15 septembrie, când eu eram...
Profesorul meu de românǎ din liceu, Iosif Pop (joi, 13 septembrie 2012)
Am fǎcut liceul la Luduş, între anii 1970-1974. Acolo l-am avut profesor la românǎ, în toţi anii de liceu, pe Iosif Pop, care s-a fǎcut imediat remarcat nu numai prin exigenţǎ şi rigoare, ci şi prin apropiere faţǎ de unii dintre elevii sǎi, pe care îi credea interesaţi de materia pe care o preda. Ne recomanda cǎrţi de criticǎ literarǎ, recent apǎrute, ne familiariza cu revistele...
Dreptatea la perşi (miercuri, 12 septembrie 2012)
Pregǎtrindu-mi teza de doctorat despre Aron Pumnul, am citi şi rǎscitit celebrul sǎu Lepturariu rumânesc, în patru volume şi opt pǎrţi, apǎrut între 1862-1865. În tomul I, la p. 81, am gǎsit urmǎtoarea povestire, pe care Aron Pumnul a inclus-o în crestomaţia sa, evident, pentru profundul ei mesaj umanist. “Între perşi se face judecatǎ scurtǎ, fǎrǎ procurǎtori sau...
“Dacǎ sǎnǎtate nu e, nimic nu e!” (marţi, 11 septembrie 2012)
M-a impresionat foarte mult cazul colegei noastre de la Universitatea din Bucureşti, Adela Rogojinaru, pe care o cunosc destul de bine şi cu care am avut excelente relaţii de colaborare. Cred cǎ nimic pe aceastǎ lume nu este mai important decât sǎnǎtatea. Dar nu ştim sǎ o preţuim dec atunci când suntem pe punctul de a o pierde. *Se împlinesc azi 11 ani de la atentatele din 11...
Regele şi cele patru soţii ale sale (luni, 10 septembrie 2012)
Doina mi-a trimis, prin e-mail, o excepţionalǎ poveste plinǎ de un tâlc profund. Nu ştiu cine este autorul. Ar fi bunǎ de spus în Bisericǎ, la o predicǎ. Iat-o: “Era odatǎ un rege care avea patru soţii. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra soţie, pe care o îmbrǎca cu straie din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dadea tot ce era mai bun. De asemenea, o iubea şi pe cea de...
