*Discuţii cu doctoranzii, alǎturi de Aurel Sasu, în privinţa calitǎţilor pe care trebuie sǎ le aibǎ tezele lor de doctorat. Suntem hotǎrâţi sǎ nu facem niciun rabat de la calitate. Nu suntem corupţi şi nu putem fi şantajaţi cu absolut nimic.
*În Flacǎra lui Adrian Pǎunescu (an XII, nr. 40 (562), 28 septembrie 2012, p. 5), domnul Nicolae Arsene, pe care nu îl cunosc personal, publicǎ articolul Ecou la propunerea d-lui Ilie Rad. Nume potrivit pentru un premiu de Istoria Presei, care pleacǎ de la o însemnare din jurnalul meu, în care îmi exprimam intenţia de “a institui un premiu pentru recunoaşterea unor cercetǎri valoroase privind istoria presei.
O intenţie mai mult decât lǎudabilǎ, în susţinerea cǎreia universitarul clujean avanseazǎ şi un nume pe care s-ar cuveni sǎ îl poarte respectivul premiu. D-l Ilie Rad s-a gândit la <
Fiind vorba de cercetǎri privitoare la istoria presei, cei îndreptǎţiţi sǎ oficieze botezul acelui binevenit premiu, la care se gândeşte d-l Ilie Rad, ar putea avea în vedere şi alte nume.”
Iar domnul Nicolae Arsenie propune numele lui Nicolae Iorga şi al lui Ioan Lupaş, apoi îşi argumenteazǎ opţiunea pentru Mihail Kogǎlniceanu.
Într-adevǎr, m-am gândit la aceastǎ propunere şi am şi scris despre ea. Gândul meu a mers la George Bariţiu, nu neapǎrat fiindcǎ el este ardelean, ci pentru cǎ a jucat un rol important în istoria presei româneşti. Cum şi Academia Românǎ are un premiu cu numele întemeietorului presei din Transilvania, pentru a nu crea confuzii, voi renunţa la acest nume. Cel al lui Mihail Kogǎlniceanu mi se pare mult mai potrivit.
Oricum, îi mulţumesc domnului Nicolae Arsenie (pe care îl citeam, înainte de 1989, în Flacǎra condusǎ de Adrian Pǎunescu), pentru lectura modestelor mele însemnǎri de jurnal (credeam cǎ doar prietenul Adrian Dinu Rachieru mǎ citeşte constant!), precum şi pentru propunerea fǎcutǎ.
Un nou an universitar (luni, 1 octombrie 2012)
U