Un prieten mi-a dat vestea foarte tristă a încetării din viaţă a criticului literar Alex Ştefănescu. Ştiam că este bolnav şi nu mai poate ieşi din casă, în grădina sa din Berceni, pe care a iubit-o atât de mult, dar vedeam şi cât de activ este în viaţa literară, publicând săptămânal în România literară.
Când i-a apărut celebra Istorie a literaturii române, l-am invitat să o lanseze la Cluj, invitaţie pe care a onorat-o şi de care s-a bucurat foarte mult. În urmă cu câţiva ani, ne-a invitat, pe mine şi pe Doina, să îi vizităm grădina din Berceni. Ne-a pus la dispoziţie o maşină, glumind că nu ne poate onora cu un elicopter, fiindcă acesta nu are loc de aterizare!
Am făcut apoi schimb de cărţi. Sper să fi primit şi volumul de scrisori ale lui Lucian Blaga către Elena Daniello, pe care i l-am trimis.
Îmi pare nespus de rău că a plecat dintre noi. Cultura română este acum în doliu, pentru că Alex Ştefănescu era unul dintre cei mai talentaţi scriitori români.
Dumnezeu să il odihnească în pace!
Frumos! Simplu şi la obiect… Dumnezeu să-l odihnească în pace! Îmi pare rău: deşi “unul dintre cei mai talentaţi scriitori români”, nu a avut parte la înmormântare de preznţa preşedintelui Uniunii Scriitorilor. Trist! Ce părere aveţi?
Ar fi fost minunat dacă… povesteaţi mai mult despre întâlnirile pe care le-aţi avut cu Alex Ştefănescu, la Cluj şi la Bucureşti.