Sfântul Ilie şi Ion Minulescu

S

Ieri a fost sărbătoarea de Sfântul Ilie. Am primit numeroase mesaje de felicitare.

Redau mai jost un fragment din comentariul profesorului şi dragului meu prieten, Liviu Franga:

„Știu că ziua-lumină aproape a trecut, dar sărbătoarea Sfîntului, al cărui nume îl porți cu atîta cinste, nu trece niciodată!

Înainte cu mult de Botezător – fiul Elisabetei și al proorocului Zaharia, cel care a avut șansa să-l preceadă imediat pe Mîntuitor și să-i cunoască sacra misiune, mai bine chiar decît ucenicii -, Sfîntul Ilie Tesviteanul a fost și rămîne cel mai important dintre toți cei care, pătrunși de Duhul Sfînt, au pre-văzut sosirea lui Mesia.

Mai mult chiar decît cel care a devenit primul martir pentru Hristos – capul lui ajungîndu-i pe tava prințesei dansatoare Salomeea -, Ilie a fost ales să participe la schimbarea la față a lui Hristos, avînd nemaiîntîlnita cinste de a fi prezent la epifania Sfintei Treimi. Cum a spus Hristos însuși, Sfîntul Prooroc Ilie nu a murit niciodată, e viu și astăzi, pînă la sfîrșitul veacului vecilor!

De aceea am spus că ziua Sfîntului Ilie nu trece niciodată, pînă nu vom ajunge la sfîrșitul șirului de veacuri…”

Un alt mesaj, primit de la prietena noastră, Felicia Puşcaş, ne aminteşte că Ion Minulescu a scris o splendidă poezie dedicată Sfântului Ilie. Nu ştiam de ea, aşa că o reproduc mai jos:

Ploaia Sfântului Ilie

Plouă!…
Zi și noapte, plouă –
Ploaie veche,
Ploaie nouă,
Ploaie-n rate
Calculate
De cerescul cămătar,
Și la termen, achitate –
Să ne spele de păcate
După noul calendar…

Ploaia sfântului Ilie
Abia stă…
Și-ncepe iar!…

Parcă-ar fi o păpădie
Ca barba sfinției-sale –
Barbă fără-asemănare,
Ce se spulberă-n spirale
Peste „România Mare”,
Pe care Sfântul Ilie
Ar fi luat-o cu chirie
Pentru… hidroterapie!…

Plouă!…
Zi și noapte, plouă…
Plouă-așa cum nu se știe
Să mai fi plouat cândva…
Plouă-așa
Ca și cum sfinția-sa
N-ar fi om de omenie,
Și-ar fi –
Doamne!… Cum să zic?…
Om ca noi – la suflet mic –
Om adică, cu păcat,
Nu chiar sfânt adevărat…
Plouă!…
Zi și noapte, plouă…
Plouă așa ca și cum ploaia
N-ar fi ploaie, ci… potop!…

Stop, Sfinte Ilie…
Stop!…
Domolește-ți telegarii
Și mai crapă-ți barba-n două,
Că de când tot plouă… plouă,
Ploaie veche,
Ploaie nouă,
Ne-au murit toți cărturarii
De ftizie,
Și-n spital
Nu ne-a mai rămas decât
Un poet, cu-o tuse-n gât
Ca o strofă de… cristal!…

Nu-l lăsa, sfinte, să moară,
Că-i păcat de-așa comoară!…
Nu-l lăsa să moară-n ploaie
Ca pe-o biată cucuvaie…
Iar de-o fi să fie așa
Cum socoți Sfinția-ta,
Vreau să zic
Să-l pedepsești
Pentru faptele-i lumești,
Dă-i cerneală și hârtie
Și-un consemn ceresc,
Să-și scrie
Ultima lui poezie:
Ploaia și Sfântul Ilie!…

Ion Minulescu

 

Adaugă comentariu