A venit în biroul meu de la facultate un om pe care îl preţuiesc foarte mult, în ciuda faptului cǎ ne vedem destul de rar: conf. univ. dr. Flore Pop, de la Departamentul de Administraţie Publicǎ al facultǎţii noastre. Vechi echinoxist, dar aflat în Franţa pe vremea studenţiei mele, Flore Pop mi-a adus un dar nepreţuit: cel de-al doilea volum al sǎu de poeme (primul se numea Steaua de veghe, 2000), intitulat Odihna scǎrii, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2011, cu o prefaţǎ de Adrian Popescu şi cu un cuvând de prezentare, pe coperta IV, de Ion Pop, unul din marii noştri exegeţi de poezie. Nu este o simplǎ carte de poeme, ci mai degrabǎ un album poetic, fiindcǎ versurile sunt însoţite de ilustraţii de mare sensibilitate, semnate de George Mircea şi Doina Mihǎilescu. Îţi face o mare plǎcere sǎ ţii în mânǎ o astfel de carte, sǎ citeşti din ea câte un poem, care te înalţǎ în alte sfere, atât de îndepǎrtate de cotidianul în care trǎim. Cartea aceasta are calitatea lucrului “bine fǎcut”, care îmi inspirǎ optimism şi o stare de bine.
Redau aici, ca exemplu, poemul Iertare:
Nu vine ce aş vrea sǎ vie,
Nici nu ştiu ce trebuie sǎ ştiu.
E întregul cosmos un nesfârşit pustiu
Şi doar venirea Ta mai poate sǎ-l învie.
Kyrie eleison.
Vǎd broboanele de apǎ pe ferestre,
Aburi condensaţi de dorinţǎ şi fricǎ.
E asaltul ceţii dinǎuntru,
Al frigului din afarǎ.
Altcum pǎcatele, durerile mele
Se prefac de cu ziuǎ în fum şi nimicǎ.
Foc din cer s-a pogorât şi luminǎ
În sufletul meu acoperit de tinǎ.
Poezie profund reflexivǎ, pǎtrunsǎ de sentimentul religios, care te duce cu gândul la deşertǎciunea Eclesiastului.