Parafrazând cunoscutul vers al poeziei De juventute, aparţinând distinsului poet Horia Bădescu – „E toamnă nebun de frumoasă la Cluj” –, pot spune că am trăit trei zile de toamnă „nebun de frumoase”, dar la Iaşi, unde am participat la cel de-al XVII-lea Congres Internaţional de Istorie a Presei, care a avut loc în capitala Moldovei, în zilele de 27-28 septembrie a.c., cu tema Personalităti ale presei româneşti. Am fost inspirat să mă duc cu o zi înainte, folosind trenul Timişoara-Iaşi (care a întârziat trei ore, pe traseul Cluj-Napoca-Iaşi!), având astfel ocazia de a colinda, aproape o zi, străzile din „Iaşii vechilor zidiri”.
Primul popas l-am facut la celebra bojdeucă a lui Ion Creangă, despre a cărei restaurare şi consolidare s-a discutat atât de mult (cu mari reproşuri, pentru modernizarea excesivă a clădirii şi distrugerea farmecului iniţial al acesteia), în discuţie intervenind inclusiv Prezidiul Academiei Române, care a cerut autorităţilor să întreprindă „tot ce se poate, pentru ca Bojdeuca lui Ion Creangă din Ţicău să revină la autenticul său şi să rămână un simbol identitar românesc, un reper distinct al spiritului locului şi, deopotrivă, o atracţie culturală deosebită.”
Fiind o vreme atât de frumoasă, am preferat să mă duc pe jos până la bojdeucă, pe care o mai vizitasem în anul 2009, tot cu ocazia unui congres (al II-lea, de istorie a presei). Bojdeuca – primul muzeu literar din provinciile româneşti, inaugurat la 15 aprilie 1918 – a cunoscut de-a lungul anilor cinci restaurări şi consolidări, cea mai importantă fiind cea din 1984. Am citit cu atenţie broşura muzeografului Iulian Pruteanu-Isăcescu, Bojdeuca „Ion Creangă”. Din istoria primului muzeu literar din România, şi nu doresc să fac o istorie a bojdeucii. Sigur că nici bojdeuca şi nici împrejurimile nu mai sunt exact ca înainte. Fântâna din faţa bojdeucii a dispărut, iar în curte a fost construit un amfiteatru, de unde se pot urmări diverse activităţi literare şi culturale. E cert însă faptul că la renovare s-au folosit exclusiv materiale de epocă (fără gresie, faianţă, parchet sau termopane). În interior, singurul lucru care m-a deranjat a fost podirea cu scândură a ambelor camere, odăi care iniţial erau lipite pe jos cu lut, care îi plăcea lui Creangă, fiindcă îi gâdilau tălpile picioarelor, după cum scrie G. Călinescu, în Viaţa lui Ion Creangă. Dar şi această podire va fi având raţiunea sa, precum sistemul de încălzire a camerelor (complet ascuns, justificat pentru asigurarea unei anumite temperaturi şi iarna).
În camera în care Creangă a trăit până la sfârşitul vieţii a poposit şi Mihai Eminescu, iar ghidul care m-a însoţit în această vizită, Doamna Clementina Ţoptea, susţinea că, privind dealul din cerdacul bojdeucii, Eminescu ar fi scris Sara pe deal.
La sugestia Doamnei Ţoptea, am vizitat şi casa memorială George Topîrceanu (nu Topârceanu, cum greşit i se ortografiază numele, de către ignoranţi), aflată în apropiere. Este o casă modestă, aflată cândva lângă mai multe clădiri boiereşti, care au fost demolate. Aici a locuit, în perioada 1893-1931, scriitorul Demostene Botez (într-un colţ, acesta are un bust şi un portret pictat). Tot aici a fost sediul revistei Însemnări literare (scoasă de Mihail Sadoveanu şi G. Topîrceanu). Poetul a locuit în această casă între 1932-1937 şi tot aici a şi murit. Muzeul păstrează mai multe obiecte care i-au aparţinut lui G. Topîrceanu, precum şi diverse ediţii din opera sa.
Ştiam că Iaşul are aproape 20 de muzee, aflate în reţeaua Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi, majoritatea dedicate unor scriitori (Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Sf. Ierarh Dosoftei, Mihai Codreanu, Vasile Pogor, Otilia Cazimir, Mihail Sadoveanu, Nicolae Gane, Constantin Negruzzi şi alţii), în timp ce municipiul Cluj-Napoca, în care locuiesc, nu are niciunul! (Clădirea în care a creat poetul Emil Isac a fost vândută, după 1989, de către fiul său. Casele, în care au trăit o bună parte a vieţii Ion Agârbiceanu, Lucian Blaga, Liviu Rusu sau Aurel Gurghianu, nu pot fi transformate în muzee, fără acordul moştenitorilor, aceste case având doar plăci memoriale). De altfel la Iaşi, ca şi la Blaj, întâlneşti la tot pasul o statuie, o placă memorială, un monument. Poeţii şi scriitorii, generalii de armată şi regii (Carol I, Ferdinand, Regina Maria) au cele mai multe statui. Mergând spre Copou, am văzut, la intersecţia dintre Bulevardul Carol I şi str. Gheorghe Asachi, şi bustul lui Octavian Goga, amplasat la 1 aprilie 2021, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naşterea poetului, realizat în anul 1991, opera sculptorului ardelean, Victor Cristea, fiind achiziţionat de Ateneul Naţional din Iaşi şi reconditionat de artistul plastic Ciprian Stratulat. Pe soclu nu mai este inscripţia impusă de autorităţile centrale: „Din păcate, activitatea sa politică este una regretabilă pentru istoria României, întrucât a fost militant fascist și antisemit.”
M-am plimbat apoi prin Copou (m-am apropiat, desigur, de teiul lui Eminescu), cu multe semne ale acestei toamne aurii, dar şi cu imense rondouri de flori, bine îngrijite. Străzile erau pline de studenţi, care veneau să se pregătească pentru începutul unui nou an universitar. În locuri bine stabilite, nu pe stâlpi şi prin ganguri, am vazut afişe cu tot felul de manifestări culturale (literatură, artă plastică, muzică, teatru etc.).
Ultimul popas al zilei a fost în Grădina Botanică „Dr. Anastasie Fătu”, prima şi cea mai mare grădină botanică din România, cu sere imense, în care am văzut multe soiuri de plante, create de cercetătorii grădinii.
A doua zi au început lucrările celui de-al XVII-lea Congres Internaţional de Istorie a Presei din România, organizat de Asociaţia Română de Istorie a Presei (ARIP) si Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (prin Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice). Au luat cuvântul: conf. univ. dr. Ştefania Bejan (care poate fi considerată „sufletul congresului”, fiind preşedinta comitetului de organizare, din care au mai făcut parte asist. univ. dr. Tudorel Constantin Rusu şi asist. univ. dr. Gabriela Poleac), după care au rostit cuvinte de salut conf. univ. dr. habil. Cătălin Negoiţă, preşedintele ARIP, prof. univ. dr. Conţiu Tiberiu-Cristi Şoitu, prorector al Universităţii, Ioan-Alexandru Grădinaru, prodecanul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, urmând două conferinţe în plen, susţinute de acad. Daniel Condurache şi prof. univ. dr. Ioan Milică, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi.
A fost apoi momentul decernării premiilor ARIP 2024. Premiul „Sever Cărpinişan”, oferit de Filiala Dobrogea a ARIP (vicepreşedinte: conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan), pentru rezultate jurnalistice remarcabile, a revenit ziarului constănţean Cuget liber, la împlinirea a 80 de ani de apariţie neîntreruptă. Premiul „Maria Danilov”, pentru cercetare ştiinţifică (decernat de doamna Silvia Grossu, vicpreşedinta Filialei Basarabia a ARIP), l-a obţinut istoricul ieşean, Ion Solcanu. Prof. univ. dr. Răduţ Bîlbîie a înmânat trei Diplome de Onoare, din partea Revistei române de istorie a presei, al cărei redactor-şef este, domnului acad. Daniel Condurache, domnului prof. univ. emerit dr. Laurenţiu Şoitu şi subsemnatului.
După masa de prânz, a avut loc prezentarea celor 84 de lucrări înscrise în program ( aparţinând unor profesori universitari, jurnaliști, cercetători, doctoranzi şi masteranzi din 30 de universități și institute de cercetare ale Academiei Române, instituții de presă din România, Serbia, Ungaria, Republica Moldova și Israel), grupate în patru domenii de cercetare: „Oameni-instituții de presă”, „Personalități ale presei locale”, „Jurnalistica eminesciană” și „Jurnaliști freelancer și influencer”, susţinute, simultan, în 7 săli și 3 „locuri” online.
Personal am participat la secţiunea B, din sala „I. Simionescu”, „Personalităţi ale presei locale”, pe care am şi moderat-o (în colaborare cu Doamna conf. univ. dr. Silvia Grossu, de la Universitatea de Stat din Chişinău), unde s-au prezentat comunicări foarte interesante (de pildă, din comunicarea domnului conf. univ. dr. CS II Ioan David, directorul Filialei Timişoara a Bibliotecii Academiei Române, am reţinut că nu Iosif Vulcan i-a schimbat viitorului poet naţional numele din Eminovici în Eminescu, ci ziaristul bănăţean Iulian Grozescu, care era redactor la Familia lui Iosif Vulcan). Alte lucrări au adus în actualitate figura unor jurnalişti, publicişti sau personalităţi cu preocupări publicistice, precum Mitropolitul Gurie (Silvia Grossu), Sever Cărpinişan (Aurelia Lăpuşan), Vasile Avram (Gabriel Hasmaţuchi), Sever Bocu (Daniela Florian), Gheorghe Gore (Elena Ploşniţă), Pavel Apostol (Ilie Rad) ş.a.
Ca de obicei, lucrările vor fi tipărite într-un volum, coordonat de Doamna Ştefania Bejan şi colaboratorii domniei sale. În felul acesta, ARIP lasă în urmă, iată, 17 congrese şi tot atâtea volume, performanţă pe care o au puţine asociaţii sau fundaţii cu un profil definit.
Seara, între orele 21 şi 22, am fost invitat (împreună cu profesorii Laurenţiu Şoitu şi Cătălin Negoiţă) la emisiunea „Lumina credinţei”, de la Radio Iaşi, emisiune moderată de domnul lect. univ. dr. Bogdan Neculau.
A doua zi, 28 septembrie, participanţii la congres au vizitat două muzee (de Artă şi cel Enografic) şi Turnul cu Ceas din faimosul Palat al Culturii, o emblemă indiscutabilă a Iaşului. S-a depus apoi o coroană de flori la statuia lui Gheorghe Asachi (în acest an s-au împlinit 155 de ani de la moartea marelui om de cultură), apoi am vizitat Studioul de Radio Iaşi, care împlineşte, în acest an, 83 de ani de existenţă, instituţia fiind găzduită într-o clădire nouă, ultramodernă, cum nu mai are niciun studiou teritorial de radio. Aici am fost primiţi de doamna Claudia Crăcăleanu, managerul intituţiei, care ne-a oferit multe informaţii despre activitatea studioului, împreună cu doamna Petronela Cotea Mihai şi domnul Bogdan Neculau, redactori ai „Vocii Moldovei” şi participanţi cu lucrări la congres.
Progamul a mai inclus o slujbă de pomenire a lui Gheorghe Asachi, oficiată de către părintele paroh Mihai Mărgineanu, la Biserica „Toma Cozma” – Copou. (De notat că atât depunerea coroanei de flori la mormântul şi statuia lui Asachi, cât şi slujba de pomenire, s-au făcut la sugestia profesorului bucureştean, Marian Petcu, iniţiatorul şi cofondatorul ARIP, care mi-a promis că va reveni în ARIP şi va participa la următorul congres.) A urmat o vizită la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, aici având loc şi lansarea impresionantului volum, Presa românească în comunism, coordonat de domnul Cătălin Negoiţă, volum care include cele mai interesante comunicări din cele peste 100, prezentate la cel de-al XIV-lea Congres Internaţional de Istorie a Presei, organizat la Galaţi, în toamna anului 2021. Despre volum au vorbit antologatorul, conf. univ. dr. habil. Cătălin Negoiţa, şi prof. univ. dr. Răduţ Bîlbîie, de la Universitatea din Bucureşti, ziua terminându-se cu o promenadă în centrul Iaşului.
Cum se obişnuieşte la asemenea manifestări, colegii participanţi fac schimb de reviste şi de cărţi. Personal, am primit mai multe volume, pe care le amintesc deocamdată: Silvia Grossu, Mitropolitul Gurie – discursul indentitar, Editura Blitz Poligraf, Chişinău, 2023; Aurelia Lăpuşan, Flori de busuioc, Editura Upstitute, Bucureşti, 2024; Ioan Milică, Fabrica de fraze: Eminescu în lumea presei, Editura Universității din București – Bucharest University Press, 2023; Cătălin Negoiţă, Imperfect, versuri, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2024; Tudorel-Constantin Rusu, Ethos, Pathos şi Logos. Resurse ale oratoriei clasice în discursul pastoral, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2024; Gabriel Hasmaţuchi, Structuri filosofice în scrierile lui Nichifor Crainic. Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită. Prefaţă de acad. Gheorghe Vlăduţescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2023.
Următorul Congres Naţional de Istorie a Presei, ediţia a XVIII-a, va fi găzduit de Universitatea „Ovidius” din Constanţa.
Ilie Rad