În urmă cu câteva zile, m-am dus cu Doina la cumparături, la un magazin Lidl din Cluj-Napoca. Ea a intrat în magazin, iar eu am rămas afară, cu un sac de sticle pentru reciclat. Evident că nu câştigul financiar mă interesează în primul rând, ci ideea de reciclare, care îmi place foarte mult. Poate râurile, drumurile şi câmpiile României devin astfel mai curate. Când mă duc la Bucureşti, primăvara sau toamna, după căderea fruzelor, sunt uluit de ce văd de la geamul trenului. Vara, gunoaiele sunt acoperite de verdeaţă. În fine.
Se formase în faţa aparatului o coadă de circa 3-4 persoane. Aşteptam să vină cineva să pornească aparatele. Între cei din faţa mea era şi o doamnă distinsă, cu o fetiţă foarte drăguţă, de 3-4 anişori. Cum aşteptarea se prelungea, doamna a venit la mine şi mi-a spus:
¬ Bună dimineaţa, domnule Profesor! V-am fost elevă la Liceul de Ştiinte ale Naturii!
¬ Sărut mâna! Dar vă mai amintiţi de mine, fiindcă acolo am lucrat doar 6 luni?
¬ Da, îmi amintesc de dvs., pentru două lucruri. Ne-aţi adus un dicţionar de nume româneşti (al lui Iorgu Iordan, am completat eu), astfel încât fiecare dintre noi am aflat de unde ni se trage numele de familie.
În al doilea rând, ne-aţi spus să facem o frază în care toate cuvintele să înceapă cu litera F. Aceasta era fraza: Florica Florea, fata fostului fochist Fănică Florea, face fasole fiartă fără foc, fără fum, fiindcă focul face fum.
Am rămas stupefiat. Într-adevăr, după Revoluţie, am fost transferat la Liceul de Ştiinţe ale Naturii din Cluj-Napoca, în locul doamnei prof. Maria Brânduşan, care intrase în concediu de maternitate. Am lucrat acolo din ianuarie până în august 1990, după care am fost titularizat la Şcoala Nr. 11.
Doamna mi-a mai spus că mi-a urmărit traseul profesional şi se bucură de realizările mele.
Din păcate, nu am întrebat-o cum o cheamă şi cu ce se ocupă.
Poate că va citi aceste rânduri şi va face un mic comentariu.
Oricum, pentru un dascăl este o bucurie că a rămas în memoria elevilor cu ceva. Cu fapte bune, vreau să spun.