Sâmbătă, 19 octombrie a.c., în comuna Bucium, din judeţul Alba, în prezenţa câtorva sute de participanţi (între aceştia, şi un autocar cu studenţi ai Universităţii „Babeş-Bolyai”, conduşi de prof. univ. dr. Smaranda Cosma, de la Facultatea de Business, şi de conf. univ. dr. Viorel Stănică, de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, precum şi un grup de profesori universitari de la aceeaşi instituţie, între care era şi prof. univ. dr. Simion Aştilean, fizician, membru corespondent al Academiei Române), a avut loc inaugurarea celui de-al doilea „Punct de Memorie Colectivă” din România (după cel din comuna Vad, jud. Cluj), o iniţiativă a Centrului Cultural Clujean (în cadrul programului „România Remarcabilă”), în colaborare cu primăriile celor două localităţi, cu sprijinul financiar al Secretariatului General al Guvernului României.
Fiindcă am ajuns la destinaţie înainte de începerea programului, am fost întâmpinaţi, cu multă căldură, de domnişoara Crina Mareş, curatorul și creatorul conceptului „Punctul de memorie colectivă”, managerul programului „România Remarcabilă”, din cadrul Centrului Cultural Clujean, care ne-a declarat: „Buciumul are multe poveşti de spus şi multe comori de arătat. Buciumanii sunt oameni făloşi şi pe bună dreptate, pentru că tradiţiile, obiceiurile, portul popular, bucatele tradiționale sunt pe mâini bune şi sunt transmise din generaţie în generaţie, cu responsabilitate şi mult drag.
În jurul aurului din munţii pe care e aşezată comuna Bucium s-au ţesut poveşti, s-au schimbat vieţi, s-au construit personaje, s-au compus cântece…
Punctul de Memorie Colectivă de la Bucium aduce la un loc poveşti ale localnicilor despre viaţa din trecut, despre ceea ce defineşte această comunitate, despre bucuriile, tristeţile şi momentele de cotitură din vieţile lor. Deşi memoria este subiectivă şi selectivă, aceasta e un instrument destul de precis de observare a evoluţiei acestei comunităţi, deoarece memoria fiecărui membru al comunităţii este la fel de importantă în construirea unei realităţi.
Vorbind despre memorie şi referindu-ne la trecut, oamenii se aliniau ritmului naturii şi se supuneau bunei convieţuiri, valori care se regăsesc şi azi în sânul comunităţii de buciumani.
Conceptul expozițional are la bază utilizarea unor elemente de scenografie, care, împreună cu obiectele expuse și dispozitivele multimedia, creează o atmosferă contemplativă, furnizând, totodată, vizitatorilor, o experiență imersivă în realitatea culturală și cotidiană a comunei Bucium.
Prin implementarea acestui concept, urmărim imortalizarea unor obiceiuri și ocupații dispărute sau pe cale să dispară, scopul acestui demers, devenit imperativ, în contextul modernizării care vine firesc peste toate mediile, fiind acela de a evidenția elementele identitare ale comunității din Bucium, ce definesc și particularizează acest spațiu rural, aflat într-un punct de vulnerabilitate și transformare ireversibilă. Ceea ce urmărim noi este ca, în acest proces de modernizare, autenticitatea să își păstreze locul cuvenit, iar comunitatea să reușească să se dezvolte, valorificând ceea ce îi este specific.
Prin intermediul Punctului de memorie colectivă, ne propunem să ridicăm cortina, pentru vizitatorii din afara comunei Bucium, aflată deasupra acestui rezervor de memorii și tradiții locale. Din această perspectivă, doirm să valorificăm, dar și să reinterpretăm elemente din memoria colectivă într-un mod respectuos cu ceea ce s-a păstrat, dar și adaptat nevoilor unor turiști moderni, care au nevoie să li se transmită informații și să li se creeze experiențe, care țin cont de realitatea contemporană.
Crearea unui spațiu, care să îmbine armonios aceste două tendințe, ca mijloace de prezentare a memoriei colective, potrivit așteptărilor vizitatorilor, este o provocare, ce își poate găsi soluționare prin abordarea a două teme majore: aurul și oamenii, iar poveștile comunei sunt spuse de obiectele expuse în spațiul expozițional, donate de localnici, acestea fiind lipsite de valoare materială, dar deținând o valoare informativă de neprețuit.”
De reţinut că proiectul „România Remarcabilă” a fost gândit şi ca „o rețea de localități, care atribuie patrimoniului și culturii rolul de motoare ale dezvoltării rurale și regionale”.
În deschiderea manifestării, anunţată în mod firesc de trei tulnicărese, au luat cuvântul domnul ing. Cornel Napău, primarul comunei Bucium (aflat la al patrulea mandat), reprezentantul Secretariatului General al Guvernului, domnul Constantin Cernega, șef Serviciu Dezvoltare Comunitară, domnul Ştefan Teişanu, directorul Centrului Cultural Clujean, prof. univ. dr. Alexandru Balaş, cadru didactic la State University of New York College at Cortland (SUA), în prezent bursier Fulbright (Fulbright scholar) la Universitatea „Babeş-Bolyai”, conf. univ. dr. Mircea Maniu, de la Facultatea de Studii Europene, precum şi semnatarul acestor rânduri, toţi vorbitorii subliniind importanţa noului obiectiv turistic, care accentuează identitatea locală şi românească, în condiţiile globalizării şi ale distrugerii valorilor tradiţionale.
În intervenţia mea, mi-am exprimat speranţa ca următoarea mare manifestare culturală din comuna Bucium să fie inaugurarea ca muzeu a casei parohiale în care a locuit şi Ion Agâbiceanu, în Bucium-Şasa, între anii 1906-1910, unde a scris numeroase capodopere (romanul Arhanghelii, nuvelele Fefeleaga, Melente etc.), casă care acum este părăsită, nelocuită şi vizibil degradată, în lipsa unui preot al satului, deci putând fi transformată în muzeu (ceea ce nu se poate face la Cluj-Napoca, deoarece casa în care a locuit aici Agârbiceanu este proprietatea moştenitorilor acestuia). Ar fi un important punct turistic, în strânsă legătură cu obiectivul Casa Fefeleaga, construită de Consiliul Judeţean Alba, pe un teren care apaţinuse Sofiei Danciu, prototipul Fefeleagăi. Din Arborele genealogic Danciu Sofia „Fefeleaga”, amplasat în târnaţul casei, rezultă că, la ora actuală, mai sunt în viaţa unii nepoţi şi strănepoţi ai Sofiei Danciu.
În apropierea Casei Parohiale se află Biserica, edificată în 1821, unde a slujit şi părintele Ion Agârbiceanu. Lângă Biserică, aşezată de-a lungul drumului, este clădirea Şcolii cu clasele I-VIII, care poartă în prezent numele lui Ion Agâbiceanu. Este o şcoală întemeiată de Gheorghe Lazăr, unde a funcţionat, ca învăţător, între 1881-1884, marele folclorist Ion Pop-Reteganul (1853-1905). Dacă mai spunem că tot în comuna Bucium se află şi Poiana Narciselor, care atrage anual sute de turişti, se poate înţelege ce lucru fantastic ar fi dacă în acest traseu turistic, cu care se pot lăuda puţine localităţi din ţară, ar fi inclusă şi Casa-Muzeu Ion Agârbiceanu. În funcţie de statutul juridic pe care îl are, ar putea fi luată în calcul şi casa în care a trăit, o parte a vieţii sale, folcloristul şi etnologul Ovidiu Bârlea.
După discursurile oficiale, a urmat un tur ghidat al Punctului de Memorie Colectivă și un atelier demonstrativ de țesut la război, cu două artiste artizane, îmbrăcate în costume populare – Felicia Răşinariu şi Mariana Mereu.
Manifestările au continuat cu un program folcloric, susţinut, la început, de renumita artistă de muzică populară, Doamna Veta Biriş, care ne-a delectat cu melodiile sale, devenite celebre: Cântecul Iancului; Tu, Ardeal; C-aşa-i românul; Doamne, ocroteşte-i pe români şi altele. Au urcat apoi pe scenă formaţii de elevi, solişti şi dansatori din comună, care au demonstrat că duc mai departe tradiţiile populare ale comunei lor (prin port, cântece, obiceiuri etc.): Ansamblul Aurarii, Ansamblul DOR, condus de Alin Joldeș.
Cât priveşte Punctul de Memorie Colectivă, acesta împarte aceeași clădire cu Muzeul Buciumanilor, întemeiat în 2017, în satul Bucium-Poieni. Pentru istoria muzeului, poate fi consultată şi povestea în versuri a acestuia: Nicolae Ţandrău, Muzeul Buciumanilor. Povestea adevărată, carte apărută cu sprijinul Asociaţiei Baia Domnilor.
La intarea în muzeu, vedem un șteamp în miniatură, dar funcţional (conectat la curentul electric), creaţia artistului contemporan, Ștefan Radu Crețu (şteampul este o instalație pentru sfărâmarea minereurilor aurifere, cu ajutorul căruia se mărunțea și se spăla minereul).
Din articoul Muzeul Buciumanilor – locul în care şteampurile prind glas, după mai mult de 50 de ani de tăcere, semnat de Mihaela Raşcu şi publicat, la 22 iunie 2017, în cotidianul Cuvântul liber, din Tg. Mureş, aflăm istoria acestui muzeu (cu precizarea că se adevereşte, încă o dată, vorba populară că în tot răul este şi un bine): „Ideea muzeului a pornit, ca și cum divinitatea și-ar fi dat concursul, de la stricăciunile provocate de inundații în 1982, în zona târgului din Bucium, inundații cărora le-au căzut pradă o cruce și o măcelărie. Atunci, trei localnici, Colda Petru, Crâsnic Eugen și Popa Mircea, au făcut demersuri de a solicita sprijin pentru reparațiile necesare. Sprijinul a venit din partea d-lui Nicolae Țandrău, în prezent președinte al Asociației «Baia Domnilor» din Bucium, care, prin prisma influenței de care se bucura în zonă și nu numai, datorită unei funcții pe care, cu modestie, se ferește să o amintească, a propus o soluție tehnică de durată, în care betonul să înlocuiască lemnul folosit la legăturile drumurilor duse de ape, în spatele cărora se realizau umpluturi cu pământ și pietriș. Dorința domnului Țandrău era ca, întru recompensarea eforturilor depuse pentru reparații, să se construiască un Muzeu al Buciumanilor.” Iar acest proiect a fost realizat, muzeul fiind inaugurat în vara anului 2017.
„În apropierea clădirii principale – continuă Mihaela Raşcu – au fost amenajate trei guri de galerie, cu utilaje specifice activității de minerit, vagoneți și garnituri, o expoziție de obiecte cu specific minier, iar atracția principală o reprezintă șteampul în mărime naturală, care va asigura vizitatorilor o viziune inedită asupra modului în care era spălat minereul de aur, căci instalația este pusă în funcțiune cu ajutorul apei, întocmai așa cum funcționa cu mai bine de cincizeci de ani în urmă.”
Fără să distrugă ideea Muzeului Buciumanilor, nouă înfăţişare a interiorului a fost gândită ca o „expoziție realizată cu obiecte donate de localnici, curatoriată împreună cu reprezentanți ai comunității locale, și spații conexe, în care se vor derula activități culturale și educaționale pentru elevi, reprezentanți ai comunității locale și turiști.”
Se pot vedea aici războaie de ţesut, obiecte de ceramică, un atelier al şuştărului, obiecte casnice, colecţii particulare de flori de mină, o expoziţie de fotografii, inspirate din viaţa de miner, dar şi un stand de cărţi, cu multe volume ale folcloristului şi etnologului Ovidu Bârlea (1917-1990), născut pe aceste meleaguri, dar şi ale profesorului universitar Ioan Lucian Bolunduţ, fiu al satului (Monografia comunei Bucium-Alba, 2017; ediţia a II-a, 2023; Odiseea buciumanilor. Vol. 1, Un veac de zbucium şi speranţe (2021; vol. 2, Lungul drum spre libertate, 2021); Istoria aurului românesc (2023).
Programul manifestărilor s-a încheiat cu o masă câmpenească, din care nu au lipsit tradiţionala „zupă” de găină cu lașcă, tocana de porc la ceaun, vărzarea, plăcintele, gogoșile şi vinul de Ciumbrud.
Vremea frumoasă şi peisajul acestei toamne aurii au contribuit din plin la reuşita manifestărilor.