Nu sunt un mare fan al operei ca gen muzical, pentru că nu am cultura muzicală necesară, pentru a-i înţelege toate subtilităţile şi profunzimile. Dar când am auzit, la radio (eram în maşină), că Maestrul va concerta şi la Cluj-Napoca, am rugat-o imediat pe Daiana să ne cumpere bilete (mai nou, nu mai pot cumpăra bilete de la Agenţia Teatrală sau de la instituţia organizatoare, ci doar online. Ne vom obişnui şi cu această practică).
„Cântăreț și dirijor, tenor și bariton, Plácido Domingo este unul dintre cei mai apreciați artiști de operă ai omenirii. Repertoriul său include peste 150 de roluri, performanță pe care nu a mai atins-o nimeni, și este considerat de critici «Om al Renașterii», pentru o carieră strălucitoare și pentru remarcabile contribuții umanitare, răsplătite cu premii de prestigiu și o prețuire globală”, ne-au informat organizatorii.
Concertul a durat circa două ore (cu o pauză de rigoare). Iniţial, credeam că Maestrul (la 83 de ani!) va cânta câteva piese, restul timpului fiind umplut de alţi solişti. Nu a fost deloc aşa, artistul fiind prezent pe toată durata spectacolului.
Chiar la început, organizatorii au precizat că toate câştigurile rezultate în urma acestui spectacol vor fi donate celor care au avut de suferit de pe urma recentelor inundaţii catastrofale, din Valencia.
Nu am înţeles de ce nu s-au vândut bilete şi pentru tribunele superioare ale sălii BTarena. Poate locurile nu s-ar fi ocupat din cauza preţului ridicat al biletelor – e doar o simpla ipoteză.
Artiştii au fost acompaniaţi de Orchestra Simfonică Valahia, dirijată de Eugene Cohn, invitaţi speciali fiind Plácido Domingo Junior, tenorul Vlad Mirițǎ şi soprana Juliana Grigoryan.
Azi am trăit o altă bucurie legată de acest spectacol.
Deşi am avut bilete în locuri foarte bune, eram destul de departe de scenă, aşa că nu am distins chipurile artiştillor din orchestră. Doina mi-a atras atenţia că interpreta de la flaut seamănă mult cu Ruxi, finuţa noastră. Nu am putut nici confirma, nici infirma, mai ales că nu îmi luasem ochelarii pentru distanţă.
Azi, la prânz, Ina (care, la 88 de ani, este foarte activă pe… Facebook!) mi-a mărit o fotografie postată de cineva pe Facebook, unde am recunoscut-o pe Ruxilica noastră! Ruxandra Rus! Ce minune!
Şi tot azi m-am întalnit, la USAMV, la festivitatea de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa Preşedintelui Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, cu doamna Cristina Pocol, fosta învăţătoare a Ruxandrei, la Şcoala Nr. 17 din Cluj-Napoca (în prezent: Şcoala Gimnazială „Íon Creangă”), care le-a pus elevilor săi, în mână, instrumentul blockflöte. Mi se pare că nimeni din acea clasă nu a perseverat la acest instrument, în afară de Ruxi. Dar a meritat efortul doamnei Cristina Bianca Pocol, fiindcă uite unde a ajuns Ruxi: să cânte alături de Plácido Domingo! Aşa spunea şi Sadoveanu, când ţinea cursuri la celebra Şcoală de Literatură „Mihai Eminescu”: dacă din sala întreaga va ajunge un singur scriitor adevărat, eforturile făcute sunt răsplătite!
Mă bucur că am fost în aceeaşi sală şi am respirat acelaşi aer cu unul din marile spirite ale omenirii. Iar prezenţa Ruxandrei Rus în orchestră a fost cireaşa de pe tort, cum se spune!