Ca de obicei, am venit în Capitalǎ cu o zi mai devreme, pentru a o vizita pe Doamna Leontina Beniuc şi pentru un interviu cu profesorul Valeriu Râpeanu. Despre întâlnirea cu Doamna Leontina Beniuc voi spune doar cǎ a fost extrem de profitabilǎ. Mi-am exprimat din nou regretul cǎ nu şi-a scris memoriile, fiindcǎ ştie o mulţime de lucruri din viaţa literarǎ. Mi-a spus, de pildǎ, cǎ Mihai Beniuc ar fi propus ca, din drepturile de autor, sǎ fie reţinut 2%, pentru crearea unui fond al Uniunii Scriitorilor. Consiliul de conducere a aprobat acest proiect, iar dupǎ acumularea banilor, Eugen Jebeleanu i-ar fi propus lui Beniuc sǎ … împartǎ banii frǎţeşte! Acelaşi Eugen Jebeleanu a fost desemnat sǎ participe la înmormântarea unui mare scriitor din Ungaria. Cu câteva ore înainte de a pleca spre Budapesta, Jebeleanu i-a spus preşedintelui Mihai Beniuc cǎ nu are haine de plecare şi cǎ îi trebuie 5000 de lei. Constrâns de situaţie, Beniuc a acceptat sǎ i se dea aceşti bani, pentru a pleca în delegaţie şi a nu compromite relaţiile bune dintre scriitorii români şi maghiari.
* Dupǎ masǎ, interviu de peste douǎ ore cu domnul Valeriu Râpeanu, acasǎ la domnia sa. Dacǎ reuşesc sǎ îl transcriu, îl voi publica în proximul numǎr al Revistei române de istorie a presei.
* Imaginea Bucureştiului este aceeaşi ca acum o sǎptǎmânǎ: mormane de zǎpadǎ murdarǎ de o parte şi de alta a strǎzilor, maşini în parcǎri, îngropate efectiv în zǎpadǎ, fire rupte de pe stâlpi (nu de curent, ci de televiziune prin cablu), streşini care curg în capul tǎu etc.