Arhimandritul Ioanichie Bălan (1939-2007) a fost un cunoscut duhovnic român, teolog, editor şi scriitor al monahismului românesc. A publicat peste 50 de titluri din domeniul teologic (cărţi proprii, ediţii, traduceri etc.). A îngrijit cele mai multe din scrierile Părintelui Ilie Cleopa (au fost împreună şi la acest pelerinaj la Muntele Athos), precum și colecția Viețile Sfinților (12 volume), publicată de Mănăstirea Sihăstria. Unele dintre cărțile sale au apărut în mai multe ediții și au fost traduse atât în limbile altor naţiuni ortodoxe (greacă, rusă, sârbă, bulgară), cât și în limbi de circulație internațională.
Cartea de faţă a arhimandritului Ioanichie Bălan (Pelerinaj la Muntele Athos. Ediţia a III-a. Tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Eftimie, Episcopul Romanului, Editura Episcopiei Romanului, Roman, 1997) este cea de-a treia ediţie a cărţii, după Mărturii româneşti la locurile sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1986, respectiv Pelerinaj la locurile sfinte. Ediţia a 2-a, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1992.
Este una dintre cele mai documentate cărţi despre Sfântul Munte Athos, scrisă nu doar din perspectiva teologului, ci şi a scriitorului, care are frecvente notaţii, precum aceasta: „Coborâm lângă chei. În razele de argint ale lunii, marea se leagănă fără odihnă, lovindu-şi neputincioasă valurile de stâncile de granit ale uscatului. Un veşnic zbucium, sau mai degrabă un imn al mării, al apelor sfinte, închinat Creatorului! Dinspre orizont adie o plăcută briză, care te îmbie la rugăciune şi meditaţie.” (p. 16).
Înainte de a intra în detaliile despre Muntele Athos, autorul descrie emoţiile plecării, cu popasuri în Bulgaria (la Mănăstirile Rila, Bacicovo şi Boiana), continuându-şi drumul spre Grecia (Salonic şi Uranopolis).
Se face apoi o amplă prezentare a Sfântului Munte Athos (aşezarea geografică, Athosul de-a lungul istoriei, importanţa duhovnicească şi organizarea actuală a Muntelui Athos, slujbele bisericeşti de aici, hrana şi îmbrăcămintea călugărilor athoniţi, ajutoarele date de voievozii şi domnitorii români Muntelui Athos, comorile inestimabile existente aici, condiţiole în care se poate vizita Muntele Athos, de către pelerini, continuând cu descrierea portului Dafne şi a capitalei Republicii Monahale Athonite, Kareya.
Vorbind despre istoria Sfântului Munte, autorul aminteşte date esenţiale, precum contribuţia Cuviosului Atanasie Athonitul, întemeietor al Mănăstirii Lavra, în anul 963, şi organizator al monahismului de la Athos. Se arată că epoca de aur a monahismului athonit a fost între anii 963 şi 1453 (când turcii au cucerit Constantinopolul), interval în care împăraţii bizantini au susţinut Muntele Athos, acest ajutor încetând după 1453, când Athosul a intrat, pentru 500 de ani, sub ocupaţia otomană. Cum Grecia şi ţările ortodoxe din Balcani (bulgarii, sârbii) au intrat sub ocupaţie otomană, aceste state nu au mai putut susţine monahismul athonit, sarcină preluată (pentru secolele XV-XIX) de către Ţările Române – Moldova şi Ţara Românească (abia în 1912, Muntele Athos a intrat sub tutela Greciei, ieşind de sub cea otomană).
În continuare, autorul descrie toate aşezămintele monahale pe care le-a vizitat, după o strucură oarecum asemănătoare: un scurt istoric al aşezământului, prezentarea detaliată a daniilor domnitorilor români, a sfintelor moaşte, a tezaurului arhivistic păstrat (documente, cărţi etc.). Ori de câte ori are ocazia, este subliniat faptul particularizant, elementul inedit, detaliul important. Sunt admirate picturile lui Panselinos sau Teofan Cretanul. Aminteşte că domnitorii Matei Basarab şi Vasile Lupu au plătit, în 1645, întregul tribut al întregului Munte către turci. Cuviosul schimonah Nectarie Creţu, marele protopsalt al Muntelui Athos, român de origine, a fost numit de greci „Privighetoarea Sfântului Munte” şi „al doilea Cucuzel”. În capitolul Comorile inestimabile ale Muntelui Athos, de pildă, se arată cum „Mângâietoarea”, altă icoană renumită a Maicii Domnului, „a oprit, în secolul IV, pe împărăteasa Plagudia, soţia împăratului bizantin Teodosie, să intre în Muntele Athos, zicându-i cu glas înfricoşător: «Până aici! Întoarce-te înapoi! Eu sunt aici împărăteasa Muntelui! Ce ai venit să faci sminteală fiilor mei? De astăzi înainte nu are voie nicio femeie să mai calce în acest Munte, care este grădina mea!» De atunci, nicio femeie sau animal de sex femimin nu are voie să intre în Muntele Athos.” (p. 39-40).
O atenţie specială se acordă aşezămintelor româneşti din Athos, începând cu schitul românesc Prodromul („Înaintemergătorul”), elogiindu-se activitatea stareţului de atunci, Petroniu Tănase, care a reînnoit schitul, spiritual şi material. Nu întânplător, Părintele Petroniu Tănase Prodomitul (1914-2011) a fost trecut recent în rândul Sfinţilor, alături de Părintele Dionisie Ignat, de la Colciu (1909-2004). Alte aşezăminte româneşti: Schitul Lacu, Chilia Provata, Chilia Sf. Gheorghe-Colciu, Chilia Sf. Ipatie (la care ar trebui să adăugăm Chilia „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, ctitorită, de la zero, de către Părintele Stareţ, Pimen Vlad).
Să mai notăm faptul că volumul conţine unele scurte interviuri cu monahi athoniţi, precum Sfântul Paisie Aghioritul, Părintele Ghedeon Chelaru, de la Chilia „Sfântul Gheorghe” Colciu, sau monahul Damaschin Grigoritul, de la Mănăstirea Grigoriu.
În partea finală a cărţii, Ioanichie Bălan abordează alte probleme de interes general, cum ar fi: Muntele Athos – Centru al Ortodoxiei; Muntele Athos – un mic Bizanţ; Muntele Athos în cultura teologică mondială; Muntele Athos şi nevoile spirituale ale lumii contemporane; Muntele Athos şi turismul, cu această observaţie: „Mănăstirile athonite sunt cu totul împotriva turismului în Sfântul Munte. Turiştii le strică liniştea, îi deranjează permanent la rugăciune, obligă pe călugări să stea înaintea lor, să le facă mâncare, să-i odihnească, să le facă curat în camere, să-i supravegheze. Şi acest lucru este foarte obositor, mai ales în mănăstirile cu călugări puţini şi bătrâni. […] Oare şi Athosul va fi invadat de turişti? Măcar acest colţ sacru de pământ ar trebui să fie izbăvit de turism!” (p. 231); Înnoire duhovnicească la Athos; Nevoinţele monahilor athoniţi; Muntele Athos – lauda Ortodoxiei; Hramuri mănăstireşti în Athos; Procesiuni în Muntele Athos; Cultul sfintelor moaşte în Athos; Pelerinaj la Muntele Athos etc.
În concluzie, cartea arhimandritului Ioaniche Bălan este una dintre cele mai complexe şi documentate cărţi despre Sfântul Munte Athos, pe care merită să o studieze toţi cei care doresc să facă un pelerinaj acolo.