Cred că auzisem prima oară de Muntele Athos în anii facultăţii, poate la cursurile de literatură română veche, unde ni se va fi spus, când a venit vorba de Antim Ivireanul, că acesta provenea de la Sfântul Munte Athos, şi anume de la Mănăstirea Iviron (care există şi astăzi).
Mai multe informaţii despre Muntele Athos am aflat în urma prieteniei mele cu poetul Ion Brad, care a fost ambasador în Grecia, timp de 9 ani (1973-1982). Ion Brad a scris un roman foarte bun, despre viața călugărilor de la Muntele Athos şi despre relațiile voievozilor români cu acest centru de spiritualitate, roman intitulat Muntele catârilor (1980; titlu ingenios, pentru a putea trece de cenzura comunistă).
Poet foarte religios, Ion Brad a avut, ca ambasador, şi excelenta idee de a iniţia şi organiza o întâlnire a lui Nicolae Ceauşescu (cu prilejul vizitei oficiale a acestuia în Grecia) cu trei călugări athoniţi. În cartea mea, Convorbiri cu Ion Brad, „din primăvară până-n toamnă”(aprilie-octombrie 2013), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, p. 320, există şi acest fragment:
„– Cum a fost posibil ca Ceauşescu, exponentul unui regim ateist, să se întâlnească, la Atena, cu trei călugări ortodocşi? Nu mai înţelegem nimic!
– A fost posibil, cred, din două motive. Omul politic Ceauşescu, în perioada lui bună, normală, şi-a înmormântat tatăl cu o ceremonie religioasă.
Apoi, ca român, ţinând la neamul său, când nu mai funcţiona atât de dramatic stalinista «luptă de clasă», nu putea fi indiferent la prezenţa istorică a călugărilor români la Sfântul Munte. Sugestiile diplomaţilor, conjugate cu ale serviciilor speciale, l-au convins că o asemenea întâlnire era binevenită şi avantajoasă, chiar şi pentru persoana sa, în faza când începuseră unele critici internaţionale, unele exagerate, datorate propagandei maghiare, de inspiraţie sovietică.
Sper că aceste explicaţii sumare, de ordin psihologic şi politic, sunt suficiente pentru înţelegerea momentului respectiv.
Şi-apoi, mai cred că Elena Ceauşescu (care s-ar fi opus întâlnirii liderului român cu călugării de la Athos, n. I.R.) nu fusese anunţată în prealabil de acest punct neoficial din programul vizitei lor la Atena.”
Mai recent, citisem cartea lui Dan C. Mihăilescu, Oare chiar m-am întors de la Athos? (Humanitas, 2011), care mi-a stârnit interesul de a vizita şi eu Muntele Maicii Domnului şi leagănul ortodoxiei.
Un vecin, care fusese la Muntele Athos, mi-a spus că aici există un adevărat cult pentru Maica Domnului, căreia şi Eminescu i-a închinat cunoscuta poezie, Rugăciune:
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
Doream, aşadar, să fac această vizită, dar, la drept vorbind, nu făcusem nimic pentru a o materializa. În primăvara acestui an, am avut o primă tentativă de a mă alătura unui grup care mergea la Athos, dar călătoria mea nu s-a mai realizat. Cineva din grup m-a sfătuit să renunţ, fiindcă „încă nu sunt pregătit” pentru aşa ceva. Cum eram foarte ocupat cu finalizarea unei ediţii de poezii şi aforisme inedite de Lucian Blaga, am renunţat şi eu la idee.
La începutul verii, vecinul şi verişorul (prin alianţă), Dan Bălan, care ştia de intenţia mea, m-a întrebat dacă mă înteresează o călătorie la Muntele Athos, la începutul lui septembrie. Desigur că mă interesa acum, numai că în viaţa noastră apăruse accidentul Doinei, din 10 mai, petrecut cu ocazia unei călătorii în China. Dar noi speram că, până atunci, piciorul ei se va vindeca în totalitate, astfel că am spus „Da” cu toată hotărârea. Grupul urma să fie condus de un preot, părintele Florin Dobocan, care, mi s-a spus, are multă experienţă în pelerinaje, inclusiv în cele de la Muntele Athos, fiindcă a fost de mai multe ori acolo.
Pentru o bună comunicare între cei 8 membri ai grupului, părintele Florin a creat un grup pe WhatsApp, prin care ne-a trimis primele informaţii, în primul rând programul detaliat, pe zile, pe toată perioada călătoriei (1-6 septembrie 2025).
În preajma plecării, a revenit cu detalii, prin care ne spunea câteva lucruri esenţiale. Reproduc aceste detalii mai jos, ca un exemplu pentru alţi conducători de grupuri aflate în pelerinaje (şi nu numai), detalii care arată competenţă, experienţă şi profesionalism:
„Doamne ajută, dragii mei! Vă propun câteva aspecte organizatorice, legate de pelerinajul nostru.
- Pentru că mergem într-o călătorie duhovniceasă, vă rog ca, zilele acestea, să vă şi pregătiţi sufletește (spovediţi și împărtășiți), iar preotului la care vă spovediţi să îi cereți binecuvântare, să va puteti împărtăși și în Sfântul Munte, cei care o să doriți.”
Urma apoi o listă de obiecte pe care trebuie să le luăm: „2. Medicamente. 3. încărcător pentru telefon; 4. rucsac mare (nu e suficient ghiozdan), NU TROLER; 5. încălţăminte comodă; 6. cămăşi sau bluze cu mânecă lungă (pentru slujbe). 7. șlapi duș, trusă igienă; 8. tricouri, maieuri, şosete, prosop; 9. periniţă de călătorie pentru mașină; 10. ochelari de soare şi o pălărie, dacă aveți nevoie, pentru soare; 11. obiecte de atins moaşte şi icoane; 12. pomelnicele să le aveţi scrise de acasă, redactate cu majuscule (VII / ADORMIȚI+); 13. carte de rugăciuni; 14. un carnețel, în care să vă notataţi lucrurile care vi se par interesante. 15. sticluţe + seringă mare, pentru luat ulei sfinţit la Sfântul Maslu; 16. marker permanent, pentru a marca sticluţele; 17. glucoză (pentru efort intens); 18. apă, mâncare şi fructe (pentru drum și ziua de 1 septembrie), şerveţele umede; 19. puteți lua şi ceva covrigei, eugenii, ceva neperisabil şi fără miros (NU biscuiţi sau sărățele cu ustoroi sau ceapă), pentru momentele din zi, când vi se face foame.
- Să vă aranjati lucrurile în rucsac astfel, încât să nu fiți nevoiţi să goliţi tot, pentru a lua ceva. Ar fi bine sa aveţi de acasa pregătită, pentru fiecare zi, o pungă cu lenjerie şi hainele de care avem nevoie.
- O să dormim, ca şi la mănăstire, mai mulţi în cameră (poate chiar toţi), aşa că, dacă aveti probleme de somn, să vă luaţi dopuri pentru urechi.
- Pe lângă toate acestea, trebuie să avem multă răbdare unii cu alții, să lăsăm eventualele supărări cauzate de oboseală, care pot apărea, ca să ne fie de folos această jertfă.
Mulţumesc și mă iertati!”
Foarte utile aceste precizări, pe care le-am respectat întocmai. Fiindcă în acest an dăduserăm Paştile, pentru a doua oară (acum în comun cu familia Ioan Pop), mă spovedisem înainte, aşa că mai trebuia să obţin doar binecuvântarea Părintelui pentru acea călătorie, pe care am obţinut-o în duminica dinaintea plecării.
Cu bagajul pregătit, aşteptam cu emoţie ziua plecării.
Episodul următor: În drum spre Athos
Fotografiile sunt preluate din vol. Ion Brad, 86 şi… o cronică în imagini şi versuri, Editura Arvin Press, 2015, p. 267; 269.