Timp de 5 ani, de la naşterea mea (1955), până la moartea bunicii dinspre mamă (28 martie 1959, la vârsta de 63 de ani), am trăit îngrijit deopotrivă de Mama şi de bunica. Cu excepţia iernilor, pe durata lucrărilor agricole trăiam mai mult în compania bunicii, decât a părinţilor, care plecau la hotar dimineaţa şi se întorceau seara. Probabil că eram un copil mai neastâmpărat, care spunea...
25 ianuarie 2022
Viaţa ca un dar (XXV). Teama “că-mi va tăia popa limba!”
25ianuarie