În copilărie, natura a fost pentru mine ca aerul: îl respiram, dar nu-l vedeam, nu-l simţeam, nici nu ştiam că există. Copilăria, adolescenţa, tinereţea în general, părinţii şi sănătatea sunt lucruri care devin importante doar după ce le-ai pierdut. Aşa a fost şi relaţia mea cu natura, cu pădurile, cu apele sau câmpul pustiu ori plin de flori, cu soarele, luna şi stelele… Am descoperit miracolul...
26 noiembrie 2021
Viaţa ca un dar (IX). “Naturo, tu! Ca o virgină…”
26noiembrie