Un bun coleg şi prieten din timpul studenţiei, Emil Culda, candidat la alegerile din 10 iunie a.c., la funcţia de Primar al Municipiului Cluj-Napoca, din partea PNŢCD, m-a invitat la un moment de evocare a poetului Ioan Alexandru (fost senator din partea PNŢCD), cu participarea artiştilor Victor Rebengiuc şi Grigore Leşe. Emil a deschis manifestarea cu lectura unei tablete din volumul lui Ioan Alexandru, Iubirea de patrie, apǎrut în 1975 şi lansat la Facultatea de Filologie (acum de Litere), al cǎrei student eram. Emil, deşi studia ştiinţele economice, venea la toate manifestǎrile culturale organizate la noi. Şi eu i-am cerut atunci poetului un autograf pe volumul lansat (de voi gǎsi cartea, îl voi reproduce).
Prin vocea inconfundabilǎ a lui Victor Rebengiuc, am ascultat câteva poeme de Ioan Alexandru, inclusiv poemul Luminǎ linǎ, care dǎ şi titlul volumului apǎrut mai târziu (la Editura Minerva, în colecţia “Biblioteca pentru toţi”). Acum, repetarea obsesivǎ a cuvântului “luminǎ” mi s-a pǎrut puţin obositoare.
Grigore Leşe ne-a cântat din repertoriul sǎu mai multe piese, inclusiv un cântec vechi, din secolul XVII.
Ce a deranjat la acest spectacol a fost publicul. Tineri şi bǎtrâni, ajunşi acolo parcǎ din întâmplare, ieşeau şi intrau când voiau, la mijlocul unei pieze muzicale sau la lectura unei poezii, fǎcând zgomot cu uşa de la intrare. Unii şi-au uitat telefoanele deschise, alţii nu şi le ştiau închide. Aceastǎ situaţie a şi provocat un gest de reproş din partea lui Grigore Leşe, vizibil deranjat (ca şi Rebengiuc, de altfel), de cele întâmplate.
A urmat proiecţia filmului Execuţia, un documentar în regia lui Nicolae Mǎrgineanu, dupǎ un scenariu de Marius Oprea, film pe care nu l-am putut vedea pânǎ la sfârşit, fiindcǎ a trebuit sǎ merg la aeroport, pentru zborul spre Bucureşti.
Între cǎlǎtori (la clasa “business”) s-au numǎrat şi cei doi artişti.