În luna mai a acestui an, am aniversat 40 de ani de la terminarea Facultăţii de Filologie (acum de Litere). A fost o întâlnire emoţionantă, mai ales că au putut participa şi zece dintre foştii noştri profesori. Cursul a fost ţinut de profesorul Mircea Muthu. Şi în asta constă farmecul unor astfel de întâlniri: în încercarea de a retrăi clipe din viaţa studenţească. De aceea nu voi agrea şi nu voi participa la întâlniri similare, exclusiv la restaurant, pentru a mânca şi a bea. Asta pot face şi acasă.
Dar altceva voiam să spun. La întâlnire, o fostă colegă mi-a spus: “Ăla mă, care are încă telefon cu taste?” (era vorba de un coleg de-al nostru). Am tăcut mâlc şi mă rugam să nu fiu sunat în acele momente, pentru a nu se vedea că şi eu am telefon cu taste!
Dar am luat măsuri: am vorbit cu familia ca, drept cadou de Crăciun, să primesc un telefon inteligent!
Uite aşa se adaptează proverbele la actualitate!
Nu haina, ci telefonul îl face pe om!
N