La 8 noiembrie a.c., scriitorul şi ambasadorul Ion Brad a împlinit 85 de ani. Este o vârstă pe care o ating, din păcate, puţini scriitori români. Mai mult decât atât, această vârstă (la care au ajuns sau vor ajunge încă trei Ioni importanţi ai culturii române – Ion Horea, Ion Vlad şi Ion Dodu Bălan) îl găseşte pe Ion Brad, „un scriitor proeminent al literaturii româneşti”, cum scria criticul Petru Poantă, în plină forţă creatoare. A publicat recent antologia De la Pănade la Blaj. Antologie lirică de Dan Mircea Cipariu. Cuvânt înainte de Ion Buzaşi, Editura Buna Vestire, Blaj, 2014. Mai este programată să apară, tot în acest moment aniversar, o amplă antologie, în trei volume, Ion Brad. Poetul şi criticii săi, care include cronici şi recenzii despre cărţile sale de poeze, scrise de peste o sută de critici literari, de la G. Călinescu, Al. Philippide, Şerban Cioculescu, Eugen Simion, Dumitru Micu, Mircea Zaciu, până la mai tinerii Adrian Dinu Rachieru sau Răzvan Voncu. De asemenea, se va lansa, la Târgul de carte de la Bucureşti, din această lună, amplul volum (608 pagini, cu peste 80 de fotografii color) de dialoguri epistolare săptămânale, realizat împreună cu mine, volum „girat” de Irina Petraş, preşedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Să nu uit să adaug eforturile pe care le face pentru tipărirea revistei Acasă, o revistă literară şi culturală de mare ţinută, gândită şi ca o alternativă la numeroasele reviste ce se consideră „elitiste”, participările anuale la Festivalul Blaga, la Congresul spiritualităţii româneşti, la numaroase alte manifestări literare.
Ion Brad este legat ombilical de cultura şi spiritualitatea clujeană. Ȋn primul rând, pentru faptul că şi-a făcut studiile de filologie la Universitatea „Victor Babeş” din Cluj (1948-1952). La puţin timp după terminarea facultăţii, când autorul nu împlinise încă 24 de ani, este numit secretar al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor. „Pesemne era nevoie de un tânăr scriitor român, printre bătrânii ileglişti maghiari, foşti muncitori (Nagy István, Asztalos István, Horvávth István)” (cf. Ilie Rad, Convorbiri cu Ion Brad, „din primăvară până-n toamnă” (aprilie-octombrie 2013, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, p. 113). Ȋn această calitate, Ion Brad a contribuit esenţial, împreună cu Mircea Zaciu, la reabilitarea şi aducerea în actualitate a lui Ion Agârbiceanu, speculând inteligent şi diplomatic o cerintă a ideologiei de partid: să se publice cât mai multe romane cu tematică muncitorească. Or, cei doi tineri intelectuali români au arătat că în 1952 se împlineau 40 de ani de la apariţia romanului Arhanghelii, un autentic „roman muncitoresc”. Victoria lui Ion Brad şi a lui Mircea Zaciu era cu atât mai mare, cu cât, în 1952, cei 70 de ani ai scriitorului Ion Agârbiceanu trecuseră neobservaţi de către autorităţi, din motive ideologice. Prietenia lui Ion Brad cu Ion Agârbiceanu va deveni una exemplară pentru cultura română (cei interesaţi pot consulta lucrarea Ion Agârbiceanu. Sfânt părinte al literaturii române. E evocare de Ion Brad, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007).
Ion Brad a încercat să facă demersuri similare şi pentru celălalt mare nedrepăţit al epocii, Lucian Blaga, dar demersul acesta nu a fost la fel de reuşit ca în cazul lui Ion Agârbiceanu, din cauza obtuzităţii autorităţilor politice şi literare, inclusiv din cauza urii lui Mihai Beniuc faţă de marele poet şi filosof. Cert este că, în ambele demersuri, Ion Brad şi-a pus la bătaie nu numai cultura şi tinereţea, ci şi perseverenţa cu adevărat ardelenească (perseverenţă pe care am cunoscut-o pe propria-mi piele, ca să zic aşa: atât de mult a insistat să fac o ediţie din opera lui Ion Agârbiceranu, pentru colecţia „Pleiade” a Academiei Române, coordonată de acad. Eugen Simion, încât, până la urmă, am făcut-o, considerând-o cea mai importantă realizare ştiinţifică a mea. Se află deja sub tipar două volume din această colecţie, însumând peste 3000 de pagini din schiţele şi povestirile lui Ion Agârbiceanu).
Dar Ion Brad i-a sprijinit pe scriitorii şi intelectualii clujeni şi din importantele funcţii politice şi culturale, pe care le-a avut. Mărturie în acest sens stau volumele sale de corespondenţă: Aicea, printre ardeleni (2007), Printre mii de scrisori (2009), Printre alte mii de scrisori (2010), apărute la Cluj-Napoca, prin grija Irinei Petraş.
Pentru mine, Ion Brad rămâne prototipul ideal al scriitorului bun şi generos. O calitate pe care i-a intuit-o şi Lucian Blaga, atunci când (în 1954) i-a scris următoarea dedicaţie pe un volum de versuri: „Lui Ion Brad, cu bucuria nespus de rară de a fi întâlnit uniţi în aceeaşi fiinţă un poet şi un om. Lucian Blaga, 23 iulie 1954).
Fiindcă la momentele aniversare se cuvine să fim veseli şi optimişti, cer îngăduinţa de a reproduce o poezie pe care domnul Ion Brad a scris-o în mai, anul trecut, pentru ceremonia de premiere de la Uniunea Scriitorilor, Filiala Cluj, poezie intitulată Şi Clujul…:
„Şi Clujul e domeniul meu?/ În tinereţe mi-a dat focul/ De-a nu rǎmâne derbedeu/ Prin revoluţii – şi norocul/ De-a mǎ-ntâlni cu oameni mari/ Cu Blaga şi Agârbiceanu,/ Şi cu Isac cel temǎtor,/ Cu M.R.P şi în tot anul/ Sǎ mǎ întorc aici student/ Când Breazu strigǎ catalogul,/ Ca sǎ rǎspund din nou “prezent”/ Cu pǎru-n vânt, vâlvoi, ca stogul,/ Aprins de-atâta-nvǎlmǎşeli,/ Doar de iubire, nu de urǎ,/ Cu cei în care nu te-nşeli,/ Cu cei care şi-acum mǎ-ndurǎ:/ Vlad-Rectorul cel învǎţat/ Şi Aurel prealiteratul,/ Mai tânǎrul Ilie Rad/ Ce nu-mi dǎ pace cu-ntrebatul!/ Acesta este Clujul meu?/ Pânǎ-i Irina Preşedinte/ Voi fi aici, cu ei mereu/ Chiar şi la sfintele morminte!/ Cluj, 16 mai 2014.”