Ȋn zilele de 24-25 martie, eseistul şi diplomatul Teodor Baconschi a fost în vizită la facultatea naoastră, cu ocazia lansării volumului domniei sale, Facebook. Fabrica de narcisism (Humanitas, 2015). Cu această ocazie, a primit de la cititorii clujeni numeroase volume cu autograf. Eu însumi i-am dat două numere din Revista română de istorie a presei, un exemplar din Anuarul Colegiului Studenţesc de Performanţă Academică, un volum pe care l-am coordonat, privind presa tradiţională şi New Media. Dar a mai primit şi alte volume.
Văzându-l cu atâtea cărţi primite, mi-am aminit de un articol al domnului Gabriel Liiceanu, din 19 martie 2015, publicat pe Contributors.ro, în care se relata următoarea întâmplare:
<<Asta îmi aduce aminte – și cu asta pun punct expunerii mele de motive – de o întâmplare din 2005. Vargas Llosa încheie o vizită în România. După cină, ne îndreptăm spre hotel. Odată ajunși, îl ajut să scoată din maşină darurile primite de la cititori: cărţi, broşuri, reviste… „Se pare că cititorii dumneavoastră sunt toţi autori”, îi spun în timp ce-i trec pungile de plastic.
Se animă brusc şi îmi povesteşte că în timpul vizitei lui Evtuşenko în Columbia, toţi poeţii columbieni au ţinut să-i dea cadou acestuia un volum de versuri cu dedicaţie. Şi, după ce Evtuşenko a plecat, două mii de volume de poezie au fost găsite în camera de hotel. „Ghiciţi unde! Sub pat! Toate sub pat! Vă imaginaţi? Două mii de volume sub pat!” Şi râde, cu un râs care pare să nu se mai oprească, repetând într-una: „Două mii de volume sub pat! Imaginaţi-vă: două mii de poeţi columbieni!”>>