Sosirea Prinţului Carol în ţară, acum 91 de ani (6 iunie 1930), constituie o autentică pagină de roman, care va fi tratată ca atare în monografia satului Nandra. Acum dăm doar câteva date.
Prinţul, pentru a-şi proteja identitatea, a călătorit cu un paşaport fals, pe numele lui Eugen Nicolas, care era şoferul ataşatului militar român din Paris.
De la castelul Coesmes, din Franţa, aflat la 180 de km de Paris, Prinţul şi doi însoţitori au venit cu maşina la München, unde au stat doua zile, iar în 6 iunie 1930, cu un avion Farman, închiriat pentru suma de 44.000 de franci, a zburat spre România, traversând Austria, Cehoslovacia şi Ungaria.
Imediat ce a ajuns deasupra teritoriului românesc, pilotul (un francez) a fost obligat să aterizeze, lângă Vadul Crişului, pentru că i s-a terminat uleiul. Aterizarea a avut loc într-un… lan de grâu! Ziarul Curentul (9 iun. 1930) relata: “Avionul în care se afla Prinţul – după cum se ştie, dintr-o pană de motor – a aterizat într-un lan de grâu.
Mai mulţi ţărani, cari lucrau pe ogoare (probabil nervoşi, fiindcă li se afectase holda, n. I.R.), au înconjurat avionul, iar pasagerul s-a întreţinut amical cu ei.
Întrebându-i cum o duc cu stăpânirea, ţăranii i-au arătat greutăţile în care se găseşte ţara, accentuând că ei ţin la Maniu.
Unul dintre ţărani, care văzuse cândva pe A.S. Principele Carol, a întrebat pe pasager dacă nu cumva el este Prinţul Carol, «că doar bine mai samană cu drăguţul fecior de crai. Să trăiască!»
Pasagerul a zâmbit semnificativşi a cerut să i se dea apă de băut.
Un sătean a oferit ulciorul său Prinţului, după care toţi ceilalţi i-au făcut o manifestaţie entuziastă de dragoste.
A.S. Principele Carol a stat de vorbă o oră [şi] jumătate cu sătenii, lăsând în ei mândria că au fost cei dintâi cu care s-a întreţinut «Craiul»”
După o oră şi umătate, avionul princiar este descoperit de un avion care plecase în căutarea lui, de la Aeroportul Someş-Sat din Cluj. După ce i-a dat uleiul necesar, cele două avioane au plecat spre Cluj. Din cauza norilor, avioanele s-au pierdut unul de altul, încât la Cluj a aterizat dor avionul local. Comandantul aeroportului a ordonat avionului sosit (pilotat de căpitanul Cristescu) să plece din nou în căutarea Prinţului. Acesta fost găsit lângă Huedin, probabil într-un lan de porumb, pentru că i se terminase …benzina! După ce i s-a dat benzină, cele două avioane au ajuns cu bine la Cluj. Aici Prinţul a fost tratat cu mâncare şi şampanie, acesta s-a îmbrăcat în uniforma de general de aviaţie, pe care o avea cu el, cu toate decoraţiile, iar după puţin timp s-au îndreptat spre Bucureşti, cu alte peripeţii, unde au aterizat la ora 22,10. În avionul în care se afla Prinţul, pilotat de căpitanul Opriş, s-a urcat şi năndreanul Trif Şofron, care era mecanic de aviaţie. Imediat după aterizare, maiorul Cantacuzino Paşcanu, comandantul aeroportului, însoţit de căp. av. în rez. Ioan Popa, subdirector în av. civilă, şef al Serviciului de Navigaţie Aeriană, şi căpitan av. în rezervă Alexandru Vlădicescu, prin inspector de trafic din aceeaşi aviaţie, s-au apropiat de avion, constatând că la bord se găsea Principele Carol, iar la postul de pilotaj căp. av. Nicolae Opriş.
Cu Prinţul în avion (care nu a coborât, având faţa acoperită), cei cinci s-au fotografiat în faţa lui, fotografia fiind făcută de Iosif Berman, cel mai mare fotograf al perioadei interbelice, fotograful oficial al Casei Regale (pe spatele fotografiei este trecută firma lui Iosif Berman). După instantaneul fotografic, avionul a tras în faţa hangarului, unde, în secret, fără public şi presă, a coborât şi Prinţul Carol, care, însoţit de cei din fotografie, a plecat cu maşina la cazarma Regimentului 9 Vânători, iar de aici, la Palatul Cotroceni.
În noaptea respectivă, de 6 spre 7 iunie, Prinţul Carol a avut întâlniri cu principalii actori politici, Guvernul Maniu (care a sprijinit revenirea lui Carol în ţară, ca să diminueze puterea partidului advers, liberal) a demisionat, iar în 8 iunie, Carol a fost proclamat Regele Carol al II-lea.
Riscurile asumate de Prinţul Carol au continuat până ce acesta a ajuns la Palatul Cotroceni, nearestat, după cum scrie Constantin Argetioanu, în memoriile sale: “Dacă în locul celor doi colonei l-ar fi găsit generalul Nicoleanu (prefectul Poliţiei Capitalei, n. I.R.), e foarte probabil că Restauraţia nu s-ar fi făcut şi că Iuliu Maniu s-ar fi lăudat cu fidelitatea lui faţă de jurământul depus Majestăţii Sale Regelui Mihai I.”
Pentru misiunea îndeplinită cu succes, căpitanul aviator Nicolae Opriş a fost decorat cu Ordinul “Steaua României”. Mecanicul avionului, năndreanul Trif Şofron (cel din dreapta fotografiei), a primit de la acesta o fotografie cu dedicaţie (ştearsă din cauza vremii), cu menţiunea “Credinciosului mecanic Trif”, cuvântul credincios având aici sensul de fidel, devotat.
Trif Şofron a păstrat mulţi ani pe perete, ca pe o icoană, această fotografie, salvată ca prin minune de una din fetele sale, căreia îi mulţumim pentru ca ne-a pus-o la dispoziţie şi pe care o publicăm, iată, în Cuvântul liber, în premieră naţională.
Cum a contribuit năndreanul Trif Şofron, în iunie 1930, ca mecanic de avion, la aducerea în ţară, respectiv la Bucureşti, a Prinţului Carol, viitorul Rege Carol al II-lea
C