
Ieri am participat la ceremonia de lansare a volumului Seniorul Corneliu Coposu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2014. Am aflat, cu această ocazie, din intervenţia domnului Ion Andrei Gherasim, primul şi ultimul şef de cabinet al Seniorului şi nepotul marelui luptător Ilie Lazăr, că această poreclă i-a dat-o Petre Ţuţea.
Ştiam din carte, la modul general, că Seniorul s-a întâlnit cu câţiva dintre torţionarii săi, pe care i-a iertat şi nu a vrut să se răzbune (exact aşa s-a comportat şi Mitropolitul Bartolomeu). Ei bine, domnul Gherasim ne-a povestit că, în primii ani de după 1989, pe o stradă lăturalnică din Bucureşti, Corneliu Coposu (care era însoţit de domnul Ion Andrei Gherasim şi un coleg al domniei sale) s-a întâlnit cu cel mai feroce torţionar al său, Alexandru Vişinescu (în chiar centenarul naşterii lui Coposu, acesta a fost trimis în judecată de Parchetul General, fiind acuzat de crimele comise în perioada când a condus Penitenciarul de la Râmnicu Sărat, unde a instituit un regim de teroare).
Corneliu Coposu l-a recunoscut, l-a oprit şi i-a spus: “Dacă vreodată vei fi trimis în judecată, te rog să mă chemi ca martor. Voi depune mărturie că ai fost nebun, pentru că numai un om nebun putea fi atât de crud cu semenii săi!”.
Stupefiaţi, cei doi însoţitori ai lui Corneliu Coposu (cu o statură herculeană, precizez!) au vrut să-i aplice, pe loc, o corecţie, dar Corneliu Coposu i-a oprit şi le-a spus: “Doar Dumnezeu poate să îl judece şi pedepsească pe acest om!”.
Gestul lui Corneliu Coposu, prin copleşitoarea semnificaţie, mi-a amintit de Papa Ioan Paul al II-lea, care s-a dus la închisoare şi l-a iertat pe turcul care a comis un atentat împotriva sa.