La prima întrebare (1. Vacanţă (concediu) la munte sau la mare?), am răspuns anul trecut, întrebarea constituind ea singură subiectul unei anchete literare, organizate tot de Răsunetul cultural. Pentru mine, concluzia a fost clară: prefer „drumurile de munte” în locul plimbărilor şi al statului la plajă, pe malul mării.
- Este un loc unde aţi dori să petreceţi o vacanţă şi nu aţi ajuns niciodată? Da, există un asemenea loc. Dacă el se referă la România, acesta se numeşte Vatra Dornei. Am fost de mai multe ori la Vatra Dornei, dar numai pentru câteva zile, nu pentru un concediu propriu-zis. Mi-au plăcut staţiunea, peisajul, oamenii şi mâncarea. Dacă e să mă refer la un loc din străinătate, aş vrea să ajung în Insula Tahiti, din Oceanul Pacific, să merg pe urmele lui Paul Gauguin. Cine ştie dacă voi ajunge vreodată acolo!
- Scrieţi şi în vacanţă? Într-un fel, pot răspunde afirmativ. Îmi fac doar însemnări în legătură cu cele văzute şi auzite în locurile vizitate, fie că e vorba de ţară, fie de străinătate. Obiceiul acesta mi-a intrat în reflex şi nu mai pot renunţa la el. În ultima vreme, am fost la Bucium-Şasa, unde a trăit o vreme Ion Agârbiceanu, în oraşul Săliştea de Sus, din jud. Maramureş, sau la Dobricel, în jud. Bistriaţa-Năsăud. Am scris articole despre evenimentele din aceste localităţi, la care am participat, care vor intra în volumul II din Călătorii prin Ţară. Paginile despre Laponia, pe care am vizitat-o anul trecut, vor intra în sumarul unui volum de călătorii prin Europa (volum scris împreună cu Doina Rad). În toamna anului trecut am vizitat şi Muntele Athos, iar în calitate de „închinător” la Sfântul Munte (aşa se numeau pelerinii în secolul XIX, „închinători”), am publicat volumul Pelerini la Muntele Athos (Casa Cărţii de Ştinţă, Cluj-Napoca, 2026).
- 4. Ce carte ne recomandaţi să luăm în vacanţă? Este foarte greu de recomandat o carte pentru cei care se află în vacanţă, fiindcă cititorii sunt mulţi şi de multe feluri. Când călătoresc în străinătate, mi-am făcut obiceiul de a lua cu mine o carte, ca să o citesc prin aeroporturi sau chiar în camera de hotel, dacă nu sunt foarte obosit. Am să dau câteva exemple. `
În 2009, când am fost în Australia, am luat cartea lui Dan C. Mihăilescu, Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu, Humanitas, Bucureşti, 2009. Despre această carte am scris o amplă prezentare (O carte citită la 10.000 de metri deasupra Oceanului Antlantic), inclusă în volumul O călătorie în Ţara Kangurului. Cuvânt înainte de Anamaria Beligan, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2012. În 2002, am dus cu mine, în America, prima ediţie a romanului Luntrea lui Caron, de Lucian Blaga. În 2014 am citit, în Portugalia, Anii romantici, memorialistică (Polirom, Iaşi, 2014) de Gabriela Adameşteanu, iar în anul următor, în Spania, am admirat conţinutul şi stilul volumului semnat de Ioan-Aurel Pop, Românii şi România. O scurtă istorie, Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1998, o carte pe care nu am citit-o decât fragmentar la apariţie.
Ce cărţi aş recomanda, totuşi, celor aflaţi în vacanţă? Aş începe cu volumul Mircea Eliade, Jurnal. Pagini regăsite, 1959-1962. Ediţie de Cristian Bădiliţă, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2026, continuând cu jurnalul lui Ioan Pintea, Proximităţi şi mărturisiri. Ediţie revăzută şi adăugită, Polirom, Iasi, 2025. Celor de vârsta mea (pe care o colegă, Maria Riţiu, îi numeşte nu septuagenari, ci „septolescenţi”) le-aş sugera două cărţi memorialistice (lectura acestui tip de literatură, cum zicea D.D. Roşca, este un semn al îmbătrânirii!): Eugen Munteanu, Seimeni, eterna reîntoarcere, Polirom, 2026; Gheorghe Săsărman, Amintiri. Volumul I (până la bacalaureat). De ce mă ţin drept clujean. Postfaţă de Dan Culcer, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2026.
Aş mai însoţi aceste recomandări cu un sfat: „Cititul nu dăunează sănătăţii!” (sloganul Editurii Tritonic).
Ilie Rad