Trei monahi români de la Muntele Athos, în audiență la președintele Nicolae Ceaușescu (28 martie 1976)

1. Preliminarii. În 1976, Nicolae Ceauşescu a făcut o vizită oficială în Grecia, la invitaţia Preşedintelui Constantin Tsatsos, marele filosof şi om de cultură. Ambasador al României la Atena era poetul Ion Brad, care a îndeplinit această funcţie timp de 9 ani (1973-1982). Despre activitatea de ambasador în Grecia a lui Ion Brad stau mărturie cele 6 volume de memorii pe care le-a scris, în ciclul Ambasador la Atena. Sunt volume de amintiri, combinate cu citarea unui mare număr de documente.

Unul dintre cele mai interesante momente ale acelei vizite îl constituie întâlnirea, neoficială, dintre Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi trei călugări români de la Muntele Athos, întâlnire propusă şi organizată de ambasadorul Ion Brad. Această întrevedere, decisivă pentru statutul aşezămintelor româneşti şi pentru viitorul călugărilor români de la Sfântul Munte Athos, i-a avut ca protagoniști pe Arhimandritul Dometie Trihenea (†1985), starețul Chiliei „Sfântul Ipatie”, Ieromonahul Veniamin Popa (†1994), starețul Schitului Românesc Prodromul, și pe Ierodiaconul Neofit Negară (†1999), reprezentantul Schitului Lacu (acesta din urmă, sub numele Tifoen, fiind personaj principal în romanul lui Ion Brad, Muntele catârilor, publicat în 1980).

Contextul în care a avut loc acea întâlnire era unul foarte complicat, după cum a arătat istoricul Adrian Nicolae Petcu, în subcapitolul  BOR, Securitatea, Departamentul Cultelor şi Muntele Athos, din studiul mai larg al aceluiaşi istoric, Activitatea Departamentului Cultelor în atenţia Securităţii (1970-1989), publicat în Caietele CNSAS, anul II, nr. 2 (4) din 2009. „Statutul acestui spaţiu panortodox monahal – scrie istoricul Petcu – se schimbase substanţial, după 1945, când statul grec exercita deplina suveranitate asupra acestuia şi când mănăstirile cunoşteau cea mai scăzută rată demografică[1]. La acestea se adăugau, după 1965, manifestările de  răzvrătire a unor mănăstiri autohtone faţa de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, care era acuzată de conslujire cu Biserica Catolică. În perioada 1971-1974, Athosul a fost tulburat de nesupunerea unor călugări, care nu acceptau deloc ca Patriarhul ecumenic să ţină rugăciuni împreună cu Papa, fapt pentru care Fanarul a cerut chiar utlizarea forţelor de ordine greceşti, pentru expulzarea rebelilor.” (apud Brad, 2013, p. 41-42).

Chiar dacă problema românilor la Muntele Athos a fost adusă în discuție la Sărbătoarea Mileniului Athonit din 1963, când Patriarhul Justinian Marina a participat la festivitățile organizate atunci în peninsula athonită, cu greu s-a putut concretiza ceva, în mare parte din pricina regimului politic din România.

2. Din culisele organizării întâlnirii. Întâlnirea dintre Nicolae Ceauşescu şi cei trei monahi de la Athos a fost ideea ambasadorului Ion Brad. Dar iată mărturia acestuia:

„Nu mai descriu alte momente ale acestei vizite, ca să amintesc faptul că, întorşi la Palatul prezidenţial, protocolul stabilit în prealabil mai suferea o abatere: Nicolae Ceauşescu primea vizita a trei călugări români de la Muntele Athos. Fusese tot ideea mea şi n-a fost rea deloc. Cei trei bătrîni, trecuţi fiecare de 70 de ani, arătau încă palizi, după postul îndelungat al Paştilor care se apropiau, dar se ţineau bine pe picioare, obişnuiţi cu drumurile grele de munte. Veniamin Popa, stareţul mai puţin simpatic de la Schitul românesc Prodromul, era mai subţirel şi agil ca o vulpe. Domethie Trihenea, originar din părţile Sibiului, înalt, drept şi bine făcut, avea alura unui oier cu turme bogate. Fusese nu de mult stareţ al Mănăstirii Zografu, reconstruită de Ştefan cel Mare. Dar câţiva călugări bulgari, răzvrătiţi, încălcând regulile monahale, l-au ameninţat că-l aruncă de pe stânci şi l-au alungat din post. Acum locuia, împreună cu un copământean al său, la Schitul Sf. Ipatie, care ţinea de Mănăstirea Vatopedu – «micul Paris» al Sfântului Munte.

Al treilea călugăr se numea Neofit Negară, basarabean de origine, personajul cel mai dinamic şi descurcăreţ, pe care aveam să-l cunosc mai bine doar în toamna anului 1976.
Pe rând, toţi trei i-au prezentat şefului Statului român preocupările şi necazurile lor, ţinând să laude – ca să audă şi pereţii Palatului – buna lor colaborare cu fraţii greci, dar şi dorinţa de-a primi din România «sânge proaspăt», călugări tineri, să mai salveze ceva din aşezămintele şi valorile spirituale româneşti.

I-au dăruit lui Ceauşescu o icoană nouă – n-aveau voie să le înstrăineze pe cele vechi – şi câteva obiecte de lemn – un potir, o cutie plină cu smirnă şi tămâie, cioplite de mâinile meşterilor de la Sfântul Munte. Iar acesta le-a promis sprijinul Cultelor din România şi ne-a dat, lui Macovescu şi mie, sarcina să ne ocupăm de toate aceste chestiouni.” (Brad, 2003, p. 255-256).

3. Fragmente din alocuţiunea arhimandritului Dometie Trihenea, la întâlnirea cu Nicolae Ceauşescu.

         Pe site-ul basilica.ro, am găsit fragmente din alocuţiunea rostită de către arhimandritul Dometie Trihenea, pe care o redăm mai jos, cu regretul că nu avem textul in extenso, iar celelalte două alocuţiuni ar trebui căutate prin arhive.

„Mult Stimate domnule Președinte Nicolae Ceaușescu,

Vă rugăm să ne dați voie să ne alăturăm și noi, trei călugări români de la Muntele Athos, la bucuria poporului grec prieten, care v-a primit cu căldură și deosebită stimă, ceea ce adeverește că Domnia Voastră, cu deplină credință și demnitate, lucrați nu numai pentru binele României, dar și pentru binele, pacea și buna învoire a popoarelor din Balcani. […]

Suntem aici, de față, Domnule Președinte, trei călugări din trei provincii românești: întâiul este starețul Schitului Prodromul, Veniamin Popa, din Iași; al doilea Neofit Negară, din Schitul Lacu, de loc din Basarabia, care știm că este pământ românesc; al treilea sunt eu, Arhimandritul Dometie Trihenea, carele a ocupat postul de stareț 10 ani la Mănăstirea Zografu, fiind eu de loc din Tilișca, jud. Sibiu.

Desigur, ar fi venit cu noi aici și alți monahi, reprezentanți din celelalte provincii românești, dar nu le-a îngăduit etatea, fiind prea bătrâni. Cu toate că și noi am albit, noi suntem cei mai tineri, Domnule Președinte! […]

Iubirea de Țară am purtat-o în suflet pe plaiurile Muntelui Athos, unde am păstrat așezămintele românești, credința și limba noastră.

Pentru a duce mai departe viața monahală, dar mai ales pentru a păstra valorile artistice și documentele istorice, care interesează nația noastră, dar care sunt și valori ale întregii umanități, avem lipsă de oameni tineri. Ei trebuie să facă, așa cum fac frații lor greci, cu grijă și osteneală, așa fel ca să nu se strice nimic din ceea ce scrie cronica: «Prin darul și osârdia domnilor români s-au zidit din temelie ori s-au renovat multe mănăstiri, s-au zugrăvit biserici, paraclise și trapeze, s-au făcut ziduri de apărare, turnuri de veghe, s-au dăruit cărți de slujbă și odoare de preț, icoane ferecate în aur și argint, epitafe cusute în fir de aur și împodobite cu pietre scumpe și mărgăritare, care, împreună cu bibliotecile, alcătuiesc azi tezaurul de mare preț și comorile de artă ale Athosului.»

Venim cu deosebit respect să vă rugăm ca această necesitate să fie cunoscută și de guvernul grec, pentru ca așezămintele românești din Sfântul Munte să se bucure de aceleași drepturi egale, de care se bucură frații monahi greci – să aibă libertatea de a veni la viața monahală mai mulți novici români.

Aceasta ar întări și mai mult prietenia dintre România și Grecia, pentru care Dumneavoastră, împreună cu Președintele Greciei și cu Domnul prim-ministru Karamanlis, faceți eforturi cu adevărat istorice. […]

Vrem să mulțumim, Domnule Președinte, și pentru faptul că, în sărăcia noastră, am fost ajutați în ultima vreme cu pâine din țărâna Țării Românești, cu haine și cu altele trebuincioase traiului.

Ne vom ruga fierbinte ca Pronia să dăruiască Domniei Voastre sănătate, putere de muncă și de luptă, ca să ne apărați țara și s-o îmbelșugați, ca să vă pomenească întotdeauna urmașii în fruntea întemeietorilor de țară.

Cu aceste gânduri încheind, vă rugăm să primiți, stimate Domnule Președinte, respectele, plecăciunile și mulțumirile din partea a 50 de călugări români din Athos.”

4. Memoriul ambasadorului Ion Brad, trimis la Bucureşti, pentru promovarea intereselor româneşt la Muntele Athos. La scurt timp după încheierea vizitei lui Nicolae Ceauşescu, în Grecia, ambasadorul Ion Brad expediază în ţară o scrisoare pe tema Măsurilor pentru promovarea intereselor româneşti la Athos:
   „Pentru punerea în aplicare a indicaţiilor date de preşedintele Nicolae Ceauşescu, în cursul vizitei la Atena, privind soluţionarea unor probleme legate de Muntele Athos, în urma vizitei pe care am făcut-o la aşezămintele româneşti şi a discuţiilor avute cu Consiliul de conducere (Kinotita), cu unii egumeni ai mănăstirilor greceşti, ca şi cu reprezentanţii oficialităţilor, în special cu Ioannis Vlahos, viceguvernator al Muntelui (care reprezintă interesele politice şi consulare ale guvernului grec), transmit următoarele propuneri şi sugestii:
5. Trimiterea unor noi călugări din ţară

Având în vedere vârsta foarte înaintată a călugărilor români, starea gravă a sănătăţii lor (ceea ce va face ca trei sferturi dintre ei să dispară în curând), problema principală a Muntelui Athos o reprezintă pentru noi trimiterea urgentă a unui număr cât mai mare de călugări tineri, bine pregătiţi, sănătoşi, destinaţi să preia punctele cheie şi anume:

1. a) la Schitul Prodromul, unde este necesar să se creeze o majoritate nouă, în vederea schimbării stareţului, care nu mai este fidel promovării intereselor româneşti;
2. b) la Provata, unde există două case cu importante proprietăţi, odoare bisericeşti, bibliotecă etc., cei doi călugări sunt grav bolnavi şi înaintaţi în vârstă, înlocuirea lor se impune cu maximă urgenţă; la Schitul Lacu, la Sf. Ipatie, la Colciu şi la alte case româneşti, care au resurse economice importante, ce pot asigura viaţa călugărilor români, evitându-se în acest fel cererile repetate de ajutoare.
   Ţinând seama de specificul Muntelui Athos şi de dificultăţile existente, recomandăm ca, la selecţionarea şi trimiterea noilor călugări români, să se aibă în vedere următoarele:
   – să fie sănătoşi, să aibă o pregătire multilaterală, necesară vieţii monahale, dar şi cultivării pămîntului, punerii în valoare a potenţialului economic existent la aşezămintele athonite. (Numai la Sf. Ipatie există 70 de pogoane teren.) Menţionăm, de asemenea, că doi dintre cei patru călugări sosiţi în ultimul timp la Athos acuză o stare proastă a sănătăţii şi insistă să se întoarcă în ţară;
   – un număr cât mai mare dintre ei să fie hirotoniţi acasă, pentru a nu depinde de procedurile Athosului, care sânt foarte complicate.
3. c) Ca tactică, socotim necesar ca, în cererea de trimitere a primului lot de călugări, să fie cuprins un număr mai mare, pentru a ne servi şi ca mijloc de presiune faţă de autorităţile elene, care dau viză.
4. d) Să fim consultaţi din timp asupra repartizării lor la diferitele mănăstiri, schituri şi case, pentru a nu se crea situaţii confuze, care să fie speculate apoi de egumenii greci.
5. e) În cazul că delegaţia Patriarhiei Române se va deplasa la Patriarhia Ecumenică, pentru a se urgenta avizele respective, să se facă uz de faptul că atât Kinotita, cât şi conducerile diferitelor mănăstiri greceşti de la Muntele Athos au subliniat dorinţa de-a primi cât mai mulţi călugări români tineri, care să continue tradiţiile şi legăturile bune ce există cu călugării greci. Dacă se consideră că este mai bine să se prezinte cereri scrise, rugăm să fim anunţaţi, întrucât stareţul Schitului Lacu, Neofit Negară, se pregăteşte să aducă o cerere nominală (cinci persoane) din partea Mănăstirii Pavel, în timp ce Dometie Trihenea ne va trimite cereri nominale de la Vatopedi şi Stavronikita, iar Veniamin Popa din partea Lavrei.
6. f) Dacă autorităţile elene, cu care sântem în contact (Ministerul Afacerilor Externe, guvernatorul şi viceguvernatorul de la Athos), ne vor face în continuare dificultăţi în acordarea vizelor pentru călugării noştri, sântem de părere să urmăm sfatul dat de egumenii unor mănăstiri greceşti de la Athos, de a ne adresa direct primului ministru, C. Karamanlis, în această chestiune.
7. Trimiterea unor ajutoare materiale din ţară
8. După rezolvarea problemelor legate de trimiterea unor călugări tineri, este necesar să se elaboreze un studiu realist şi bine documentat privind perspectivele reale ale Schitului Prodromul, ale cărui reparaţii şi întreţinere necesită investiţii foarte mari. Va trebui să se ţină seama şi de faptul că schitul aparţine de Lavra, cea mai importantă mănăstire athonită, ceea ce creează o serie de complicaţii.
9. Să se ceară avizul Patriarhiei Ecumenice şi guvernatorului Muntelui Athos de fiecare dată, când se oferă ajutoare materiale mai importante aşezămintelor monahale româneşti. În acest sens, am fost rugaţi atât de reprezentanţii Kinotitei, cât şi de guvernator.
10. Ajutoarele materiale să fie trimise pentru cele două aşezăminte principale, şi anume: Prodromul şi Lacu, urmând ca împărţirea lor să se facă mai uşor şi mai judicios.
11. Patriarhia Română să ajute atât pe Neofit Negară, de la Lacu, cât şi pe Dometie Trihenea, de la Sf. Ipatie, să-şi cumpere din ţară, în lei, tractoarele necesare cultivării terenurilor de care dispun.
12. Pentru această toamnă, am fost rugaţi să se trimită din ţară dulame, bocanci (care se uzează foarte repede), precum şi unele alimente, ca brânză în cutii metalice, peşte sărat, unele medicamente de uz curent etc.

III. Alte acţiuni

1. Invitarea în ţara noastră a unei delegaţii a Kinotitei şi a egumenilor principalelor mănăstiri de la Athos, care să se poată convinge la faţa locului de seriozitatea vieţii monahale din ţară şi de atitudinea statului român faţă de biserică. Invitaţiile să fie nominale.
2. Invitarea în ţara noastră a viceguvernatorului Muntelui Athos. Invitaţia să fie trimisă de Patriarhia Română, pe adresa Ioannis Vlahos, str. Mitropoleos nr. 2, Salonic. Totodată, să fie invitat şi Dimitrios Vamvacas, secretar al guvernatorului de la Athos. Cei doi ne-au promis că vor alcătui o listă cu situaţia gravă a călugărilor români, care va pleda în faţa autorităţilor centrale aducerea de noi călugări din România.
3. Guvernatorul Muntelui Athos, D. Tzamis, care este invitat în ţara noastră, să primească titlul de Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, alături de alţi teologi greci.
4. Având în vedere lipsa drumurilor practicabile la Prodromul, autoturismul ARO de la acest schit să fie cedat în folosinţă guvernatorului Muntelui Athos. Această rugăminte ne-a fost adresată de viceguvernator, care a arătat că, dacă Patriarhia Română este de acord cu această idee, trebuie s-o anunţe şi pe cea Ecumenică în acest sens.
5. În vederea creării unor bune relaţii cu conducerea de la Mănăstirea Lavra, de care ţine Prodromul, rugăm să se studieze posibilitatea oferirii de către Patriarhia Română sau de una dintre mitropolii, a unui nou autoturism ARO pentru această mănăstire. Conducerea ei ne-a formulat această rugăminte.
6. Viceguvernatorul Ioannis Vlahos ne-a relatat că, într-o scrisoare trimisă la Patriarhia Ecumneică, Patriarhia Română s-a referit la proprietătile româneşti de la Muntele Athos. Cunoscut fiind regimul proprietăţii de aici, rugăm ca pe viitor să se evite, în scris sau în discuţiile curente, asemenea formule, care provoacă suspiciuni, atât din partea administraţiei locale, cât şi a Guvernului grec.
7. Propun, de asemenea, ca, la prima deplasare în ţară, să discutăm cu toţi factorii de răspundere unele aspecte indicate în etapa următoare a eforturilor ce trebuie să le facem, pentru îndeplinirea indicaţiilor date de conducerea noastră superioară.” (Ibidem, p. 406-409).
8. Ecourile raportului trimis. Memoriul ambasadorului Ion Brad, trimis autorităţilor de la Bucureşti, nu a rămas fără rezultat. Iată tot mărturia autorului:

„Primul efect al raportului meu despre problemele Muntelui Athos a fost anunţul transmis prin Iuliu Dobroiu, de la Direcţia III, că în câteva zile se vor trimite pentru călugării români, cu un camion TIR, câte 500 kg de grâu, fasole şi paste făinoase, câte 250 kg de zahăr şi orez, 1000 kg făină, 1000 cutii conserve şi 1500 litri gaz, motorină şi benzină. […]  Eram mulţumit că reuşisem aducerea din ţară a primilor călugări tineri şi că obţinusem sume importante în valută, transmise prin Elveţia, pentru reparaţiile de la Schitul Prodromul.”

De asemenea – putem continua noi –, s-a netezit calea venirii ulterioare a altor călugări tineri români la Muntele Athos, în condiţiile în care Guvernul grec refuza vize de intrare unor călugări români şi nu numai, pentru a putea prelua, de către statul grec, sfintele lăcaşuri, rămase fără vieţuitori.  BOR a trimis la Athos călugări dedicaţi, în frunte cu Petroniu Tănase (canonizat în 2025), venit de la Mănăstirea Neamţ, care a fost stareţ al Schitului Prodromul din 1985 până la trecerea sa la Domnul (în 2011).

6. Concluzii. Momentul primirii, de către Nicolae Ceauşescu, a celor trei călugări de la Muntele Athos a fost filmat, iar câteva secvenţe s-au dat la buletinele de ştiri din România. Ştim acest lucru din mai multe surse. Astfel, protosinghelul Caliopie Apetrei, fost stareț al Mănăstirii Sihăstria, îi scria lui Dometie Trihenea: „Ce mult m-am bucurat de cei trei părinți, care au fost la Atena, în întâmpinarea dl. N. Ceaușescu, șeful României – din care cred că unul ați fost desigur cuvioșia voastră – ați fost dați de vreo două-trei ori la televizor și ce bucurie a fost la toți românii care v-au văzut, ați făcut un gest f. frumos și național și cred că va fi cu rod… Cred că în acest an se va hotărî mai mult ca oricând viitorul românilor de la Athos – vom vedea.”[2]

De asemenea, una dintre nepoatele aceluiaşi călugăr, din Sibiu, Dana, îi transmitea: „Când v-am văzut la TV, vorbind cu președintele nostru, toți am plâns.”[3]

În cartea mea, Convorbiri cu Ion Brad, „din primăvară până-n toamnă” (aprilie-octombrie 2013), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, p. 320, există şi acest fragment:

„– Cum a fost posibil ca Ceauşescu, exponentul unui regim ateist, să se întâlnească, la Atena, cu trei călugări ortodocşi? Nu mai înţelegem nimic!

– A fost posibil, cred, din două motive. Omul politic Ceauşescu, în perioada lui bună, normală, şi-a înmormântat tatăl cu o ceremonie religioasă.

Apoi, ca român, ţinând la neamul său, când nu mai funcţiona atât de dramatic stalinista «luptă de clasă», nu putea fi indiferent la prezenţa istorică a călugărilor români la Sfântul Munte. Sugestiile diplomaţilor, conjugate cu ale serviciilor speciale, l-au convins că o asemenea întâlnire era binevenită şi avantajoasă, chiar şi pentru persoana sa, în faza când începuseră unele critici internaţionale, unele exagerate, datorate propagandei maghiare, de inspiraţie sovietică.

Sper că aceste explicaţii sumare, de ordin psihologic şi politic, sunt suficiente pentru înţelegerea momentului respectiv.

Şi-apoi, mai cred că Elena Ceauşescu (care s-ar fi opus întâlnirii liderului român cu călugării de la Athos, n. I.R.) nu fusese anunţată în prealabil de acest punct neoficial din programul vizitei lor la Atena.”

Prin eforturile lui Ion Brad şi cu acordul lui Nicolae Ceauşescu, „Schitul Prodromul (cu rang de Mânăstire) a rămas al românilor şi a fost adus și menținut la cele mai bune condiţii, atât în ce privește viața monahală, cât şi în ce privesc condițiile materiale.” (Arh. Adrian Grigoriu, martie 2025, pe site-ul PREȘEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU ŞI SCHITUL PRODROMU.. | Mmmmmmmm Vvvvvvvvvvvvv | VK. Data accesării: 7 nov. 2025).

Pe baza faptelor prezentate, se poate spune, cu deplin temei, că ambasadorul României în Grecia, Ion Brad, a fost, în acelaşi timp, pe toată durata mandatului său, şi un autentic ambasador la Sfântul Munte, astfel încât titlul celei de-a IV-a ediţii a romanului Muntele catârilor sau Ambasador la Sfântul Munte este asolut justificat şi meritat.

[1] Ortodoxia, anul IV, nr. 1, 1952, p. 41, 61-62.

[2] https://basilica.ro/cum-l-au-convins-monahii-athoniti-romani-pe-nicolae-ceausescu-sa-ajute-innoirea-obstilor-lor-din-sf-munte. Data accesării: 8 noiembrie 2025

[3] Ibidem.