SIMPOZIONUL NAŢIONAL de la Săliştea de Sus, Cultură şi civilizaţie romȃnească ȋn Maramureş (Ediţia a XVII-a, 14 august 2025)

1. Preliminarii. Recunosc că, înainte de participarea la acest simpozion, aveam puţine informaţii despre localitatea Săliştea de Sus, care a fost declarată oraş în 2004. După cum se spune în ghidurile turistice, „orașul Săliștea de Sus este situat în nordul României, în partea de sud-est a Depresiunii Maramureș, la poalele de nord-est ale Munţilor Ţibleş, pe cursul superior al râului Iza”. Prima atestare documentară datează din anul 1365, localitatea având în prezent în jur de 5000 de locuitori, peste 900 de familii purtând numele Iuga. Primar al localităţii (din 2004) este domnul ec. Ştefan Iuga, din partea Partidului Social Democrat, primar aflat, aşadar, la al V-lea mandat.

Dar cum s-a născut ideea organizării unui simpozion, la care să participe atâtea personaliţăti ilustre din România? Prima ediţie a avut loc în 2009, iar la simpozioanele anuale au participat până în prezent mai mulţi academicieni (Alexandru Surdu, Emil Burzo, Simion Aştilean, Mircea Dumitru, Ion Pop, Petre Frangopol, Dorel Bucurescu, Dorin N. Poenaru, Daniel David, Gh. Cliveti), doi preşedinţi ai Academiei Române (Ionel Valentin Vlad şi Ioan-Aurel Pop) şi Preşedintele Emil Constantinescu.

În 1967, la şcoala din localitate s-a înfiinţat un cenaclu literar, din iniţiativa poetului Ion Bogdan (alias Dumitru Iuga), care a scos, în 1969, şi revista şcolară Semnal. La acest cenaclu au fost invitaţi şi au participat poeţi importanţi, precum Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituţ, Ion Gheorghe, Petre Got şi alţii.

Pe baza acestei tradiţii literare create, s-a născut ideea simpozionului, organizat, an de an, începând din 2009, de către profesorul Simion Iuga. Revista Semnal apare ca serie a II-a celei din 1969, iar aceasta publică studii de specialitate şi articole despre activităţile culturale şi nu numai din Săliştea de Sus.

Ştiu că, în România, se organizează lunar zeci de simpozioane, dar în foarte puţine cazuri organizatorii mai fac pasul următor – poate cel mai important – de a publica lucrările simpozionului. Or, organizatorii simpozioanelor de la Săliştea de Sus, spre lauda lor, au tipărit lucrările tuturor simpozioanelor, anul acesta apărând volumul cu nr. 15, din seria „Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş”.

Am participat aşadar, la propunerea prietenului meu din anii studenţiei, fizicianul Simion Aştilean, membru corespondent al Academiei Române, în zilele de 13-14 august a.c., la Simpozionul naţional Cultură şi civilizaţie romȃnească ȋn Maramureş, care a avut loc în localitatea Săliştea de Sus, jud. Maramureş.

La început s-a intonat Imnul de stat al României, iar după un cuvânt de bun venit, rostit de domnul Primar Ştefan Iuga, s-a păstrat un moment de reculegere, în memoria lect. univ. dr. Ilie Gherheş, participant la aproape toate ediţiile simpozionului.

2. Tematica lucrărilor prezentate. Subiectele abordate de participanţii la simpozion au fost de o mare diversitate (istorie, onomastică, istorie şi critică literară, geografie, folclor, etnografie, sociologie etc.). Susţinerea comunicărilor a fost inaugurată de domnul acad. Emil Burzo (sărbătorit recent, la împlinirea vârstei de 90 de ani), care a prezentat lucrarea Preliminarii ale celui de-Al Doilea Război Mondial; expansiuni teritoriale, prin șantaj și forța armelor.

Comunicările din prima parte au fost apoi următoarele: Prof. univ. dr. Simion Aştilean, membru corespondent al Academiei Romȃne, Mirabila Lumină – un Laudatio la Celebrarea Anului Internaţional al Ştiintei şi Tehnogiei Cuantice”; Prof. univ. dr. Cristina Gavriluță, Manifestări cotidiene ale credinței religioase în Maramureș; Prof. univ. dr. Nicolae Iuga, Optzeci de ani de la tentativa Ucrainei de a anexa cu forța județul Maramureș (ianuarie – martie 1945); Prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă, Valori actuale ale culturii maramureșen; Prof. univ. dr. Timur Chiş, În căutarea adevărului absolut (Inteligența artificială versus biblioteca digitală); Lect. univ. dr. Iulia Grad, Ce (mai) înseamnă vulnerabilitatea în era inteligenței artificiale?; Prof. univ. dr. Pompei Cocean, lect. univ. dr. Nicoleta David, Echivalenţa dintre peisajele degradate şi antiturism; Arhitect Ionel Vitoc, „Țările” din Nordul Transilvaniei; Prof. Pamfil Bilțiu, Maria Bilțiu, Rituri, practici magice și tradiții comune în folclorul obiceiurilor de peste an din Maramureș și Țara Oașului; Prof. univ. dr. Ilie Rad, De ce nu se tiparesc cele 737 de foiletoane, presupuse (în totalitate) a fi fost scrise de Lucian Blaga?

S-au prezentat apoi, de către domnul prof. Simion Iuga, „sufletul” simpozionului, care adevereşte vorba că „omul sfinţeşte locul”, cele două publicaţii apărute recent: volumul 15, cuprinzând lucrările Simpozionului naţional „Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş”, coordonat de prof. Simion Iuga, apărut sub egida Centrului de Cercetări „Cultură şi Civilizaţie Românească” Săliştea de Sus – Maramureş (Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2024), precum şi numărul 7 din 2014, al revistei Semnal, publicaţie anuală  a aceluiaşi centru de cercetări, revistă aflată în anul VII de apariţie (serie nouă), apărută cu sprijinul Primăriei Oraşului Săliştea de Sus şi al Asociaţiei „Semnal” Săliştea de Sus. Ambele publicaţii au apărut în condiţii grafice excelente (cu fotografii color şi în interior).

După o pauză de cafea, s-a trecut la prezentarea comunicărilor ştiinţifice (partea II), după cum urmează: Conf. univ. dr. Eduard Nemeth, Structura etnică și socială a populației de la frontierele provinciei romane Pannonia; Prof. Ioana Hriţiu, Aluzia în opera cȃtorva scriitori romȃni; Dr. (gen. rez.) Alexandru Leordean, Contribuții la istoria unor cuvinte din subgraiul maramureșean; Dr. Ioan Boroica, Aplicarea reformei agrare din 1921ȋn plasa Vişeu. Studiu de caz Săliştea de Sus; VasileŢiplea, Memorandistul Emil Bran, ȋntre Agora şi Altar; Prof. dr. Ion Petrovai, Ȋntȃiul Patriarh al Romȃniei, Elie Miron Cristea. Ȋncercare de portret; Drd. Lazăr Năsui, Scurtă istorie a satelor din districtul istoric Cuhea, în diversitatea dezvoltării acestora. De la prima atestare documentară până în zilele noastre; Drd. Vasile Timur Chiş, Noi date despre clopotele vechi de la bisericile de lemn din Săliștea de Sus, Maramureş; Prof. Ioan Bota, Rolul Băncii ,,Râureana” din Copalnic-Mănăștur, în dezvoltarea socio-economică, spirituală și culturală a localităților din raza de activitate; Prof. Mihaela-Cristina Gherheş, Medicii și medicina la români în secolul al XIX-lea; Ioan Coman,  Inginerul silvic şi topograf Artur Coman, descendent al familiei Coman de Moisei; Prof. Simion Iuga, Natalitatea ṣi mortalitatea în Sǎliṣtea de Sus în prima jumǎtate a secolului XX (II); Prof. Simion Bogȋldea, Reverberaţii ale activităţilor culturale din Săliştea de Sus.

Ambele secţiuni au fost moderate, cu tact şi diplomaţie, de către prof. univ. dr. Nicoale Iuga şi prof. Simion Iuga, toţi autorii de comunicări primind o frumoasă diplomă de participare.

            În program mai erau trecute tradiţionala poză de grup (care nu s-a mai făcut) şi vizitarea localităţii.

Cum nu primisem de la organizatori programul în detaliu, am fost surprins plăcut să-i întâlnesc acolo pe vechi prieteni sau cunoscuţi clujeni şi neclujeni: academicienii Emil Burzo şi Simion Aştilean, profesorii Pompei Cocean, Cristina şi Nicu Gavriluţă, Iulia Grad, Nicolae Iuga, Ion Petrovai, Constantin Râpă. Unii dintre aceştia şi alţii mi-au oferit exemplare cu autograf din cărţile lor, precum: Vasile Timur Chiş, Poienile Izei, ghid turistic, Editura Muzeul Maramureşului, Sighetu Marmaţiei, 2024; Pompei Cocean, Geografie sufletească, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2025; Nicu Gavriluţă, De ce ne plac supereroii. Mitologia şi simbolistica filmelor Marvel, Polirom, Iaşi, 2022; Nicu Gavriluţă, Vasile Bănescu, Valori creştine şi patologii sociale. De la forma mentis la modus vivendi, Editura Junimea, Iaşi, 2025; Nicu Gavriluţă, Secularizarea şi camuflările sacrului, Polirom, Iaşi, 2025; Nicolae Iuga, Literatura perennis şi revoluţile culturale ale veacului din urmă, eseu, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2025; Ion Petrovai, Glasul timpului. [Prefaţă – La aniversară – de Al. Cistelecan], Editura Ţara Maramureşului, Petrova, 2025. Ion Petrovai, harnic colaborator al revistei Excelsior, pe vremea când editam această revistă (1992-2016), mi-a oferit şi un număr din Gazeta de Maramureş, din care am aflat că activităţile culturale pe care le organizează  – „Convorbiri culturale” Petrova – au ajuns la ediţia 39, o continuitate rară în spaţiul cultural românesc.

3. Vizitarea localităţi. Oraşul Săliştea Mare este aşezat într-un spaţiu cu peisaje fabuloase, în care întâlnim case tradiţionale din lemn, cu acoperişuri înalte şi porţi sculptate.

Există aici două Biserici de lemn: Biserica „Sfântul Nicolae” a Nistoreştilor (Biserica din Deal), construită în 1650, incendiată de tătari, în 1717, fiind refăcută ulterior, ultima restaurare datând din anii 2011-2012, fiind restaurate atunci inclusiv mai multe icoane pe lemn. Biserica  – aflată la ceas aniversar – 375 de ani de existenţă – are două turnuri pentru clopote, detaliu care o individualizează şi mai mult.

O altă Biserică din lemn (având tot hramul „Sfântul Nicolae”, Biserica din Vale) a fost construită în 1722 şi, din fericire, se păstrează şi aceasta. Are picturi originale pe pereții interiori și icoane datând din secolul al XVIII-lea.

Chiar lângă vila în care am fost cazaţi mai mulţi participanţi la simpozion, am văzut un mormânt din marmură neagră, pregătit pentru proprietarii Complexului Turistic Seky, Ioan Iuga şi Maria Iuga. Urmând probabil exemplul lui Tudor Arghezi, care a obţinut de la autorităţile bisericeşti permisiunea de a fi înhumat în curtea casei sale de la Mărţişor (alături de soţia sa, ulterior şi de fiica lor, Mitzura Arghezi), familia Maria şi Ioan Iuga şi-au pregătit din timp locul pentru odihna veşnică. Pe crucile lor (cu câte o fotografie) sunt scrise câteva versuri, care amintesc de Cimitirul Vesel de la Săpânţa. Pe piatra de mormânt a lui Ioan Iuga este scris: „Am iubit în viaţă/ Tot ce-i mai frumos./ Am avut de toate:/ Bani şi sănătate./ Am avut femei/ Multe, şi ani grei,/ Clipe fericite,/ Altele cumplite./ Unele le-am folosit/ Altele le-am irosit./ Dar râmâne o întrebare/ Care aduce îngrijorare:/ Pentru a sufletului salvare/ Are Domnul har şi iertare?” Pe piatra de mormânt a Mariai Iuga sunt scrise următoarele versuri: „La început i-a fost şi greu/ Dar ruga la Dumnezeu/ Împreună cu Harul Său/ I-a adus atâta bine,/ Cum nu poate avea oricine./ A trăit mulţi ani frumoşi/ În belşug şi sănătate/ Mulţumindu-i Domnului,/ Fiindcă El i-a dat de toate/ Şi iertare de păcate.

4. Propuneri şi sugestii. Ca unul care am organizat, la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, 16 simpozioane naţionale de jurnalism, unele cu participare intrenaţională (cu tot atâtea volume publicate), aş vrea să fac organizatorilor câteva propuneri, cu speranţa că ele vor fi luate în seama la ediţiile viitoare ale simpozioanelor.

a. Deschiderea oficială a simpozionului şi conferinţa invitatului special (cum a fost, în acest an, domnul Acad. Emil Burzo), să fie făcute în plen, după care lucrările să se desfăşoare pe 2-3 secţiuni, în funcţie de numărul participanţilor. Este foarte greu să asculţi, de dimineaţa, până în jurul orei 15,00, atâtea comunicări, plus că nu mai râmâne timp pentru întrebări şi discuţii.

b. După masa de prânz, să aibă loc alte activităţi culturale, legate în special de tradiţiile locale, mici excursii în împrejurimi, la obiective turistice importante (cum ar fi cele două Biserici de lemn) etc. Participanţii la simpozion ar fi mai câştigaţi şi din acest punct de vedere.

c. La simpozion să se admită doar lucrări nepublicate în altă parte, inedite, fiindcă în felul acesta ar creşte valoarea ştiinţifică a volumelor publicate şi ar scădea rata imposturii intelectuale (e vorba de cei care publică acelaşi studiu în mai multe reviste, eventual cu titlu schimbat, raportând în CV-ul personal mai multe studii publicate).

d. Să fie oferite participanţilor un set de reguli de redactare, pentru ca volumele să aibă caracter unitar şi din acest punct de vedere (unele studii au marcate notele la subsol, altele au notele plasate la sfârşitul studiului; unele bibliografii sunt incomplete şi amatoristic redactate etc.).

e. Participanţii la simpozion să aibă posibilitatea de a-şi prezenta cele mai recente două apariţii editoriale, indiferent de profilul acestora. Eventual, pe bază de reciprocitate, în revista Semnal să fie publicate şi recenzii la aceste cărţi, însoţite de coperta acestora.

f. Organizatorii să trimită, sub formă de donaţie, câte un exemplar din revista Semnal şi din volumele Cultură şi civilizaţie romȃnească ȋn Maramureş, la circa 60 de biblioteci importante din România (judeţene, centrale universitare, ale institutelor de cercetări socio-umane, aflate sub egida Academiei Române etc.), pentru ca aceste volume şi revista Semnal să intre rapid în circuitul ştiinţific naţional şi chiar internaţionl. În catalogul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, de pildă, nu am găsit înregistrate cele două publicaţii.

g. Atât revista Semnal, cât şi volumele Cultură şi civilizaţie romȃnească ȋn Maramureş să fie postate pe site-ul unor instituţii importante, pentru ca, la aceste publicaţii, să aibă acces cât mai multă lume.

h. Dacă revista Semnal vrea să preia unele articole din presă, este obligatorie menţionarea locului primei apariţii. De pildă, articolul La al şaselea SEMNAL…, semnat de Gh. Pârja în Graiul Maramureşului, nr. din 4 septembrie 2024, este reluat în Semnal, anul 7 (13), nr. 7 (13) 2024, p. 7-8, dar fără menţionarea locului primei apariţii.

i. Pentru ca volumele publicate să aibă unitate tematică, ar fi bine să se recomande participanţilor abordarea unor subiecte legate strict de cultura şi civilizaţia românească din Maramureş. Lucrările, care abordează alte teme, să fie publicate în revista Semnal.

5. Concluzii. Este admirabil faputul că, în aceste vremuri de austeritate economică, într-o localitate din nordul ţării, fără universitate, au loc asemenea manifestări culturale.

Majoritatea comunicărilor de la recenta ediţia a simpozionului au avut o ţinută ştiinţifică acceptabilă, în puţine cazuri observând ipoteze sau idei care nu se pot susţine documentar (un contributor a spus, de pildă, că doar Episcopul Iuliu Hossu a făcut Marea Unire, iar episcopul Miron Cristea s-a opus unirii Transilvaniei cu România! Întrebându-l pe ce se bazează în aceste afirmaţii hazardate, nu mi-a putut indica nicio sursă documentară.)

Din câte am aflat, exemplul săliştenilor a devenit molipsitor, în sensul că mai multe localităţi din zonă (Dragomireşti, Bogdan Vodă şi altele) organizează acum diverse activităţi culturale.

În ce mă priveşte, le doresc organizatorilor simpozioanelor Cultură şi civilizaţie romȃnească ȋn Maramureş putere şi răbdare, pentru a putea continua şi a ajunge la simpozionul cu numărul 100!