Nu cred că aş fi avut o ocazie mai potrivită, decât în această carte despre Muntele Athos, pentru a publica o scrisoare pe care am primit-o, acum 34 de ani, de la marele teolog Dumitru Stăniloae (1903-1993), canonizat, în 2025, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, fiind trecut în calendar la 4 octombrie.
„Racla în care sunt așezate sfintele moaște ale Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae a fost măiestrit alcătuită din argint, la Atelierele Patriarhiei Române, fiind împodobită cu icoane ale sfântului, cu numeroase scene din viața sa și cu ornamente aurite. Racla a fost confecționată, în perioada 2023-2025, la atelierul de cizelură al Mănăstirii Pasărea.
Racla cu moaștele Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae sunt așezate, spre închinare, în baldachinul nou din biserica „Sfântul Nicolae” din Ostrovul Mănăstirii Cernica.”(Cf. (Foto) Racla cu moaștele Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae | Doxologia. Data accesării: 12 dec. 2025)
„Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae – se spune într-un articol publicat pe site-ul Doxologia.ro – a fost o personalitate marcantă a Ortodoxiei – profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist şi traducător. De-a lungul celor 90 ani de viață, renumele de cel mai mare teolog al secolului al XX-lea i-a fost confirmat cu prisosință prin opera sa, prin respectul și prin recunoașterea celor mai mari instituții academice ale lumii.”
Desigur că numele său îmi era cunoscut, mai ales datorită polemicii pe care acesta a avut-o cu filosoful Lucian Blaga, în volumul Pozitia D-lui Lucian Blaga faţă de creştinism şi ortodoxie (1942). Nu intru în detaliile acestei polemici, despre care s-au scris multe articole şi studii, poate chiar şi cărţi.
Dumitru Stăniloae a devenit foarte cunoscut după 1990, odată cu abolirea cenzurii comuniste şi cu tipărirea, în fiecare an, a unor lucrări proprii sau traduceri (Filocalia, de pildă, apărută în 12 volume) etc.
Dintre clujeni, ştiu sigur că prietenul şi colegul de la facultatea la care am lucrat, Sandu Frunză, a mai corespondat cu D. Stăniloae, cu ocazia editării volumului Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie. Antologie, studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993, 240 p.
În orice caz, în 1922, după ce apăruseră două numere din revista fondată de mine, Excelsior, i-am scris o scrisoare şi l-am invitat să colaboreze la revistă. Cred că pretextul de moment a fost volumul Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p., a cărui tematică era atunci, ca şi acuma, de o mare actualitate.
Dar iată textul scrisorii:
- Stăniloae: Fără credinţă, “viaţa noastră şi existenţa n-au decât un sens caduc”
Bucureşti, 22 aug. 1992
Prea Stimate Domnule Profesor,
Vă mulţumesc pentru scrisoarea ce aţi binevoit să mi-o trimiteţi, cu bunele aprecieri ale ultimei mele lucrări1.
Mă bucur şi de hotărârea de-a publica o revistă2 menită să contribuie, cu idei sănătoase, la cultura tineretului nostru. Din păcate, vârsta mea (89 de ani) şi puterile slăbite nu-mi permit să răspund cererii D-voastră, de a colabora la ea cu contribuţii folositoare credinţei, fără de care viaţa noastră şi existenţa n-au decât un sens caduc.
E mare acest regret al meu. Cât mi-a plăcut să fac tot ce am putut în sensul amintit3.
Cu deosebită preţuire,
Pr. Prof. D. Stăniloae
Str. C[…] 6, Bucureşti 2
Note şi comentarii
- D. Stăniloae, Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p.
- E vorba de revista Excelsior, care a fost lansată la Şcoala Nr. 11 din Cluj-Napoca, la 25 martie 1992, de Bunavestire.
- Marele teolog nu a putut, într-adevăr, colabora la revistă, dar un fragment din această scrisoare a fost publicat în fiecare număr al revistei Excelsior, pe coperta III, alături de aprecieri ale altor oameni de cultură: Prof. univ. dr. Nicolae Balotă, Prof. univ. dr. doc. Constantin Ciopraga, Acad. Ştefan Aug. Doinaş, Dr. doc. Adrian Marino, Prof. univ. dr. doc. Edgar Papu, Prof. univ. dr. Mircea Zaciu.