Sfântul Părinte Dionisie Ignat este „unul dintre ultimii reprezentanţi ai autenticei tradiţii duhovniceşti din Sfântul Munte”, după cum se scrie în broşura Paraclisul şi acatistul Sfântului Slăvitului Marelui Mucenic Gheorghie, purtătorul de biruinţă, Sfânta Chilie Vatopedină a Sfântului Marelui Mucenic Gheorghie, Kolciu-Athos, 2012, p. 53.
S-a născut la 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni, jud. Botoşani, în familia Ioan şi Casandra Ignat, agricultori, familie care a avut opt copii, Dimitrie (nume primit la botez) fiind mezinul familiei. Rămâne orfan de tată, când avea doar un an. A urmat clasele primare la şcoala din sat (1916-1920). În 1923, la vârsta de doar 14 ani, Dimitrie pleacă la Schitul Măgura, din judeţul Bacău, unde se afla deja fratele său mai mare (cu 10 ani), Gheorghe, care fusese tuns în monahism, cu numele Ghimnazie, ajungând ierodiacon.
Stareţul Schitului Măgura îl acceptă pe tânărul Dimitrie la schit. Socotindu-l prea tânăr pentru viaţa monahală, îl trimite la Şcoala de Meserii din Târgu-Ocna, unde acesta învaţă timp de doi ani, timp în care elevul îşî vizita schitul cât putea de des.
În 1926, cei doi fraţi Ignat, alături de alţi doi călugări de la Schitul Măgura, decid să plece la Sfântul Munte, în urma unui eveniment „care a zguduit Biserica – schimbarea calendarului, produsă în anii 1923-1924, la Constantinopol, în Grecia şi în România. Inovaţia a provocat mari frâmântări în Biserica Ortodoxă Română, mai ales în rândurile monahilor, care au văzut în introducerea calendarului pe stil nou o încercare de slăbire a unităţii Ortodoxiei, cu scopul absorbirii ei de către Mişcarea Ecumenică.” (Ibidem, p. 54).
După un scurt pelerinaj prin Sfântul Munte Athos, fraţii Ignat au încercat să se stabilească la Schitul Românesc Prodromul, dar nu au fostt primiţi, din cauza problemelor existente în acea vreme la schit. Părintele Ghimnazie şi cu Dumitru (care avea acum 17 ani), cărora li se alătură un alt călugăr român, schimonahul Sebastian Burnichi, împrumută 5000 de drahme şi cumpără, în 1927, Chilia „Bunavestire”, aflată pe teritoriul Mănăstirii Pantocrator. Desprea această cumpărare, Părintele Diuonisie spunea: „Cumpăraserăm Chilia <Buneivestiri> din Capsala, împrumutând nişte bani, şi ne luă trei ani de muncă, pentru a-i returna. Pentru fiecare zi de lucru câştigam 20 de drahme. În acele vremuri, cu atâta se puteau cumpăra doar două pâini. Era foarte greu de trăit. Era extrem de dificil să te ţii de programul zilnic de slujbe şi să mai faci şi altceva, pe lângă aceasta. Dar în acest timp m-am simţit mai aproape de Dumnezeu decât oricând altcândva, căci era atât de greu şi trebuia să ne încredinţăm atât de mult voii lui Dumnezeu. Am locuit în această chilie timp de cinci ani. În 1927, am fost tuns monah, iar fratele meu (Ghimnazie) a fost hirotonit ieromonah. În 1931, am fost hirotonit ierodiacon.” Pentru a-şi putea plăti datoria, cei doi fraţi muncesc din greu, timp de trei ani, ca argaţi la Mănăstirea Iviron.
În 1927, de „Sfântul Nicoale”, şi Dumitru este tuns călugăr, primind numele Dionisie, iar în 1931 este hirotonit ierodiacon. După moartea părintelui Sebastian Burnichi, care fusese stareţul lor, fraţii Ignat părăsesc Chilia „Bunavestire” şi se stabilesc, în 1932, la Chilia „Sfântul Tihon din Zadonsk” din Kapsala, condusă de stareţul Ghedeon Chelaru. Aici e făcut ieromonah, în 1937, de către Episcopul Sfântului Munte, Ierotei. Deoarece Chilia „Sf. Tikon” era prea mică şi săracă în resurse, pentru a adăposti mai mulţi monahi, părintele Ghedeon a decis să se mute într-o chilie mai încăpătoare: Chilia „Sf. Gheorghe” din Colciu, deţinută de Mănăstirea Vatopedu. Împreună cu stareţul Ghedeon Chelaru, fraţii Ignat preluau, peste doi ani, în 1937, Chilia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Colciu, pe care au refăcut-o din temelii şi de care Părintele Dionisie nu se va mai despărţi niciodată. În 1945 a devenit duhovnic, iar în 1965 i-a murit fratele de trup, Părintele Ghimnazie, „care ajunsese la o mare sfinţenie, înainte de sfârşitul său pământesc”.
După plecarea la Domnul a Părintelui Ghedeon Chelaru, în 1979, Părintele Dionisie a devenit conducătorul chiliei, avându-l alături pe schimonahul Ioan Şova, celor doi adăugându-li-se, în următoarele decenii, şi alţi vieţuitori.
„Folosindu-se, de-a lungul anilor, de poveţele unor călugări sporiţi, precum Cuviosul Paisie Aghioritul, Antipa Dinescu, Elisei Filibiu, Macarie Untan, Ioan Guțu sau Dometie Trihenea, Părintele Dionisie va deveni un adevărat mângâietor de suflete, fiind printre cei mai căutaţi îndrumători duhovniceşti din Sfântul Munte, atât pentru călugării athoniţi, cât şi pentru miile de pelerini, veniţi din întreaga lume, ca să găsească la Kolciu odihnă lăuntrică şi sfaturi mântuitoare.” (Ibidem, p. 56). Între străinii care l-au vizitat este de amintit Prinţul Charles, moştenitorul Coroanei Britanice, actualul Rege Carol al III-lea.
În 1994 şi-a pierdut complet vederea. În loc să facă o dramă din această întâmplare nefericită, Părintele Dionisie a spus că este aici voia lui Dumnezeu, care l-a apropiat şi mai mult de crucea lui Iisus.
Părintele Dionisie a trecut la cele veşnice în 28 aprilie/ 11 mai 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani şi i-a petrecut în Sfântul Munte.
La înmormântare au participat şi unul dintre ucenicii Parintelui Dionisie, Episcopul Siluan Marsilianul, care venise din Franţa, pentru a se închina câteva zile la mănăstirile din Sfântul Munte, dar şi moştenitorul coroanei britanice, Prinţul Charles, actualul Rege al Angliei, Charles al III-lea.
Pe crucea mormântului său, unde a stat 18 ani, stă scris: „Fraţilor, păziţi dragostea, că dragostea este de la Dumnezeu.”
A fost canonizat în 2025, de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, cu titulatura „Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu” și cu data de prăznuire 11 mai. Racla sfintelor sale moaşte a fost sfinţită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu ocazia sfinţirii picturii Catedralei Naţionale din România, din septembrie 2025, şi a fost dăruită Chiliei „Sf. Gheorghe” din Colciu, Athos.
Cei care doresc să afle mai multe lucruri despre viaţa Părintelui Dionisie, pot consulta volumele: Cuviosul Dionisie de la Colciu. Ediţie îngrijită de Protos. dr. Nathanael Neacşu. Carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Doxologia, Iaşi, 2017, o carte care conţine 20 de secvenţe memorialistice ale unor monahi sau mireni, care l-au cunoscut pe Sfântul Diniosie de la Colciu; Stareţul Dionisie – duhovnicul de la Sfântul Munte Athos. Prolog de Arhim. Efrem, egumenul Sfintei şi Marii Mănăstiri Vatoped, Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, Bucureşti, 2009; ediţia a II-a, 2014; Stareţul Dionisie, Despre monahism şi Sfântul Munte Athos, 3 vol., Chilia Colciu; Dionisie Ignat de la Colciu, Duhovnicul de la sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, Bucureşti 2012, 2 vol.