Am găsit postată pe internet, de către domnul Laurenţiu Dumitru (la adresa https://sfantulmunteathos.wordpress.com/category/parinti-duhovnicesti/dometie-trihenea0), scrisoarea care urmează, scrisă în 14 august 1946 şi trimsă de către ieromonahul Dometie Trihenea unui căpitan din Craiova, Dumitru Marcovescu. Scrisoarea este interesantă din punct de vedere istoric, filologic, duhovnicesc etc. O voi publica în volum, împreuna cu scrisorile adresate de arhimandrit ambasadorului Ion Brad.
Merită citită!
*
Schitul Românesc „Sfântul Ierarh Ipatie” 14/8/1946
Sfântul Munte Athos
Grecia
Onor Domnului Căpitan Dumitru Marcovescu
Calea Breştei nr. 105
Craiova
Stimate şi prea Iubite Domnule C[ăpitan] Dumitre, cu Familia,
„Bucuraţi-Vă întru Domnul totdeauna!”
Din muntele Ortodoxiei şi Grădina Maicii Domnului, binevoiţi a primi respectele, salutările şi binecuvântările noastre duhovniceşti. Vă facem cunoscut, prin graţia şi mila lui Dumnezeu şi acoperitoarele rugăciuni ale Preasfintei Fecioare Maria, că avem feriicrea a Vă saluta cu sănătate. Ce mai faceţi, cum o duceţi cu viaţa şi greutăţile familiale? Aţi scăpat cu toţii sănătoşi din nefericitul război?
Vă putem spune oral că suntem sănătoşi şi o ducem potrivit, în timpul crizei am luptat cu verdeţurile şi zarzavaturi, care au înlocuit pâinea şi etc.
Maica Domnului ne-a întărit puterile şi putem a-i aduce laude şi imnuri de mulţămită pentru buna purtare de grije. „La luptă ne-am chemat şi în buruinţă vom trăi.” N-am uitat o cliptă de D-Voastră, V-am avut în mijlocul rugăciunilor noastre şi cred că Domnul v-a păzit şi v-a ocrotit, cu Dreapta sa.
Aţi văzut cum se măreşte mâna Domnului? Cum umileşte poporul, carele calcă Legile Lui Divine? „Vai de aceea Naţiune, care calcă legea lui Dumnezeu, viaţa ei se stinge în viaţa omenirii şi ea expiază printr-un martir călcarea legii lui Dumnezeu.”
O, Doamne! Milostive şi îndurate! Carele guvernezi globul pământului şi mişti planetele! Omori şi faci viu, pogori în iad şi iarăşi ridici, caută cu mila Ta spre robii Tăi, întoarce-ne iarăşi la izvoarele Tale, dulci şi nemuritoare; adapă-ne cu harurile Tale, nu ne lă să cădem din făgăduinţa dragostei Tale, din binele [pe] care ni l-ai promis prin Fiul Tău, Iisus Hristos. Adună-ne la izvoarăle Tale vecinice şi nemuritoare, că noi suntem copiii Tăi, fă cu noi după mare mila Ta, iar nu după faptele noastre!
Ce vom face? Unde ne vom ascunde de la faţa Ta? În cer? Însuţi lăcuieşti în iad? Ai călcat moartea! Întru adâncurile mării? Acolo e mila Ta, Stăpâne! De Tine se cutremură adâncurile, Ţie slujesc Serafimii, Ţie să închină Heruvimii cu toate puterile. Sub mâna Ta cădem, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te căutăm, întoarce faţa Ta spre noi şi se va veseli inima noastră.
Caută, Doamne, spre agonisita aceasta, spre via moştenirii Tale. Iată ce zice Domnul prin Prorocul Isaia: „Întoarceţi-vă către mine şi mă voi întoarce către voi şi, de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca lâna le voi albi… Şi de veţi vrea şi de mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Iar de nu veţi vrea şi de nu mă veţi asculta, sabia vă va mânca – că gura Domnului a grăit acestea.”
Oamenii veacului acestuia şi-au propus să facă raiul pe pământ, dar, în realitate, el este şi există numai acolo unde l-a creat Atotputernicul, înspre „răsărit”. Dumnezeu voieşte ca singur omul să lucreze, să-şi voiască mântuirea. De aceea de multe ori ne lasă să gustăm supărări, amărăciuni, ca să nu se lipească inima noastră de bunurile cele pământeşti şi să uităm, printre acestea, pe cele viitoare şi care rămân vecinic. Singur dumnezeiescul nostru Răscumpărător a trecut prin cele mai aspre suferinţe, ba a purtat Crucea până la Gologota şi numai prin Ea a adus triumful biruinţei umane! Ce bine ar fi fost, dacă omenirea ar fi înţăles chemarea „Mielului”? „Ar fi cinat toţi la nunta dragostei Lui!”
Doamne Dumnezeule! Fă şi din noi slugi alese, fii ai Împărăţiei Tale, să gustăm şi noi din Pomul Vieţii, din ospăţul Stăpânului şi din masa cea nemuritoare. Fă, cu bunătatea Ta, ca toţi să ne învrednicim de fericirea cea vecinică, de bucuria cea nespusă, de care scrie fericitul Apostol Pavel.
Spuneţi, Iubiţilor, tuturor fraţilor, celor ce în trecut ne-au ajutorat şi tuturor celor ce aşteaptă întru frică Ziua Domnului cea mare, care va veni ca fulgerul de la răsărit şi va străbate până la apus.
Tuturor spuneţi-le binecuvântările noastre.
Vă sarutăm, fraţilor, cu sărutare sfântă!
Al DV doritor de bine şi către Dumnezeu rugător,
Ieromonah Dometie Trihenea cu fraţii