File de jurnal (V). Dreptatea la perşi

În ultmii ani ai carierei mele didactice, la începutul cursului, pentru a-l face mai plăcut şi mai atractiv, le spuneam studenţilor o mică poveste, o întâmplare din viaţa personală etc. Metoda s-a dovedit a fi o reţetă de succes, deşi nici această inovaţie nu a reuşit să-i determine pe toţi studenţii să participe la cursuri.

Iată un exemplu, preluat din Lepturariul lui  Aron Pumnul, cărturarul bucovinean, căruia i-am dedicat teza mea de doctorat.

                               Dreptatea la perşi¹

                            (Dupã Icoana lumii²)

Între perşi se face judecatã scurtã, fãrã procurãtori³ sau advocaţi⁴.

         Aşa, întâlnind într-una de zile un comisariu pre un ţăran venind de la mãcelãrie cãtrã casã, l-întrebã: Ce duce?

         Ţăranul rãspunse cu mânie:

         – Carnea ce o-am cumpãrat de la mãcelariu!

         Comisariul, uimit de tonul în carele îi dedese ţăranul rãspunsu’ şi voind sã ştie cauza nemulţãmirii lui, l-întrebã mai departe: Nu cumva ar fi carnea prea scumpã!?

         – Fãrã îndoialã, rãspunse ţãranul, în deşert aţi defipt⁵ preţul, cãci mãcelarii îşi bat joc; ei îl cer întreit şi nu dau neci mãsurã dreaptã. La aceastã bucatã lipsesc cel puţin douãzeci şi cinci de drame⁶.

         – Du-mã, zice comisariul, la acela de la care ai luat carnea.

         Venind acolo, zice comisariul sã mãsure mãcelariul carnea nãintea lui şi, într-adevãr, se aflã un scãzãmânt de patruzeci de drame. Atunci zice comsiariul cãtrã ţăran:

         – Ce dreptate ceri tu de la acest om?

         – Eu voiu, zice ţăranul, atâtea drame din carnea lui, câte lipsesc la mãsura ce mi o a vândut.

         – Le vei avé, rãspunse comisariul, şi chiar tu însuţi⁷ le vei tãia; dar sã iai bine sama, cã dacã vei tãia mai mult sau mai puţin, atunci ce lipseşte de la mãsurã sau ce întrece preste aceea, se va tãia din tine.

         Vãzând ţăranul cã a cerut rãzbunare neomenoasã, pãtruns de înţelepciunea judecãtoriului, abia aşteptã sã scape din ochii lui şi se fãcu nevãzut.

         Note

1. Text preluat din Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni pren Comisiunea denumitã de cãtrã Naltul Ministeriu al Învãţãmântului, aşãzat spre folosânţa învãţãceilor den clasa I şi II a gimnaziului de jos de Arune Pumnul, profesoriu de limba şi literãtura rumânã în Gimnaziul Plinariu din Cernãuţi. Tomul I. Pe cheltuialã Fondusului Religionar G. O. a Bucovinei. La C.-R. Edãturã a Cãrţilor Scolastice, Viana, 1862.
2. Icoana lumei (nu lumii, cum transcrie Aron Pumnul) era o publicaţie periodicã săptămânalã de literaturã şi ştiinţã, apãrutã la Iaşi, între 20 mai 1865 şi 4 august 1866, avându-l ca redactor pe Gh. Asachi. Informaţii suplimentare desprea aceastã publicaţie se pot gãsi în articolul lui Remus Zãstroiu, din Dicţionarul literaturii române de la origini pânã la 1900, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1979, p. 447-448.
3. Procuratór, procuratori, s.m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberţi, însãrcinat cu strângerea dãrilor şi cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneţiei şi Genovei, în Evul Mediu. 3. Persoanã care acţioneazã în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. Conform teoriei lingvistice a lui Aron Pumnul, a neacentuat s-a transformat, în cuvintele latine, în ã (fontana > fântânã; masa > masã; terra > ţarã). Prin urmare, trebuie sã scriem şi sã rostim: cãritate, nu caritate, lãtinã, nu latinã; literãturã, nu literaturã; mãterial, nu material, deci şi procurãtor, nu procurator.
4. advocat, forma veche, etmologicã, a cuvântului avocat (< lat. advocatus).
5. 5. defipt – fixat.
6. dramã (drahmã) – veche unitate de mãsurã pentru greutãţi (cu valori variabile).
7. chiar tu însuţi – expresie pleonasticã. Forma corectã: chiar tu sau tu însuţi. Acest tip de pleonasm îl întâlnim frecvent la Caragiale, pentru a sublinia incultura personajelor sale: „Ingrato! nu mi-ai scris chiar tu însuţi în original?” etc.

         Observaţie

         Uneori, la transcrierea textelor, e nevoie de lungi note explicatiev. Aici sunt doar câteva precizãri lingvistice, literare, istorice etc.