Vizita lui Nicolae Ceauşescu în Australia (aprilie 1988) şi reflectarea ei contradictorie în diverse canale mediatice, române şi australiene

Am prezentat, la conferinţa de la Timişoara, o lucrare documentatǎ despre vizita lui Ceauşescu, din 1988, în Australia, respectiv despre modul în care a fost reflectatǎ aceastǎ vizitǎ în cinci canale mediatice: presa oficialǎ din România (Scânteia, România liberǎ, Scânteia tineretului), presa australianǎ plǎtitǎ de guvernul român, presa australianǎ liberǎ, precum şi cele douǎ publicaţii religioase, editate de Parohia “Sf. Petru şi Pavel” din Melbourne, Altarul strǎbun şi Facla. Dar iata textul prezentarii:

1. Preliminarii. Lucrarea de faţă are la bază o vizită a mea în Australia, în vara anului 2009, ocazie cu care am aflat informaţii surprinzătoare despre ultima vizită a liderului comunist român într-o ţară occidentală, respectiv în Australia.

Studiul se bazează, în principal, pe trei versiuni diferite asupra aceluiaşi eveniment politic – vizita liderului român în Australia –, şi anume:

a) modul în care a reflectat vizita din Australia presa comunistă din România (Scânteia, Scânteia tineretului, România liberă, Lumea). Aceasta a prezentat evenimentul într-un registru triumfalist, conform propagandei oficiale, dezinformând practic opinia publică din România, cu privire la unele aspecte ale vizitei (cum ar fi protestele şi demonstraţiile împotriva liderilor români, care au avut loc în timpul vizitei oficiale);

b) reflectarea vizitei respective în articolele din presa australiană, plătite de Guvernul român, ca spaţiu publicitar (The Australian, Canberra Times). Având în vedere că Ceauşescu a fost în Australia în urma unei invitaţii oficiale a Guvernului australian, liderii politici australieni au practicat jocul dansului pe sârmă, fiindcă, pe de o parte, nu puteau ofensa partea română, ceea ce ar fi fost cu totul contrar relaţiilor diplomatice dintre ţări, pe de altă parte, ei nu puteau ignora faptul că aparţineau unei ţări democratice, unde libertatea cuvântului era un drept fundamental al omului.

c) reflectarea aceleiaşi vizite în presa australiană liberă (Sydney Morning Herald, The West Australian etc.). Acesta este segmentul cel mai important din lucrare, fiindcă arată că presa liberă a putut prezenta informaţii despre marile drame care avuseseră loc sau se petreceau atunci în România: colectivizarea şi distrugerea agriculturii, controlul draconic al proprietăţii private, lipsurile alimentare, de căldură şi energie electrică, dărâmarea bisericilor, distrugerea satelor cu civilizaţia lor tradiţională. De asemenea, s-a vorbit despre schimbarea atitudinii guvernelor occidentale faţă de Ceauşescu (care a culminat cu suspendarea, de către SUA, a Clauzei Naţiunii celei mai Favorizate), concluzia articolelor din această presă fiind că Ceauşescu nu trebuia să viziteze Australia, fiindcă nu era demn pentru aşa ceva.

Ca materiale adiacente, s-au folosit şi alte informaţii, articole din presă, scrisori deschise, cum ar fi: Nicolae keeps it all in the Ceauşescu family (articol nesemnat); Caveat emptor, by Nicolae J. Cristea, fost colonel în armata australiană, secretar al Asociaţiei Federale a Românilor din Australia; Two-way traffic in refugees, by Bryan Boswell in Washington; President who rules a rod of iron, by David Jenkins (who is staff foreign affairs writer);  Rumanian head wants new WA mineral deals, by E.A. Barker; Did Romania fleece us of merinos?, by Peter Terry and Julian Cribb; Dr. Dr. Dr. Who’s arrived in Queensland?; Open letter to Mr. Hawke (premierul australian), scrisoare semnată de Nicolae Nixon-Nicoară, preşedintele Asociaţiei Românilor din Australia la acea dată, publicată în Sydney Morning Herald; Crowd denounces „Dracula” Ceauşescu! Cuvântarea lui N. Nixon-Nicoară la Canberra, trimisă editorilor unui ziar unguresc; Scrisoarea trimisă postului de radio Europa Liberă; Red Ted’s true colours (despre Teodorescu, Theodore); Fear of unfairness mingles with joy, by Deborah Bogle, Buletinul de informaţii al Asociaţiei Românilor din Australia etc.

În urma studierii acestor surse, rezultă viziuni total diferite asupra aceluiaşi eveniment, viziuni determinate de interese economice, politice, etnice, culturale etc. şi care au fost puse în aplicare cu ajutorul unor metode clasice de manipulare, propagandă şi cenzură.

Acest fapt îmi aduce aminte de povestirea Poetul a scriitorului Karel Čapek: trei persoane asistă, ca martori, la un accident. La poliţie, ei dau declaraţii în trei variante diferite!

2. Ultima vizită a lui Ceauşescu într-o ţară occidentală. În intervalul 8-21 aprilie 1988, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au făcut un lung turneu, care a cuprins Indonezia, Australia, Vietnam şi Mongolia (cu un popas în Pakistan). Cel mai lung interval din această perioadă (11-17 aprilie) a fost petrecut în Australia. De altfel, ţara de la antipozi a fost ultima ţară occidentală vizitată de Ceauşescu, fiindcă imaginea dictatorului român era complet compromisă, atât în Est, cât şi în Vest, încât nimeni nu îi mai adresa invitaţii de a face vizite oficiale. După acest turneu, din 1988, Ceauşescu a mai vizitat Kenya, Tanzania, China, URSS, Coreea şi RDG, iar în 1989 – Cehoslovacia şi Iran (din Iran s-a întors,în decembrie 1989, pentru a fi alungat de la putere, judecat, condamnat la moarte şi executat, împreună cu soţia sa).

Vizita în Australia a fost una extrem de controversată în Ţara Kangurului, dar ea a avut totuşi loc, pentru că interesele economice au avut prioritate în faţa celor politice. Australia era interesată să exporte minereu de fier şi cărbune cocsificabil în România şi în alte ţări din Est, ea fiind principalul furnizor al acestor materii pentru industria siderurgică românească. În plus, vizita fusese „antamată”, cu câţiva ani înainte, de alţi oameni politici australieni decât cei care l-au primit efectiv în Australia. Era, cum s-ar spune, o „moştenire a trecutului” această vizită. Un cuvânt greu de spus în realizarea vizitei l-a avut magnatul minereului de fier din Australia, Langley Frederick George Hancock (1909-1992), care a devenit foarte bogat după ce descoperise, în valea râului Turner, cel mai mare depozit de minereu de fier din lume. Suprafaţa zăcământului era de peste 125 de km2, putând satisface cerinţele de minereu de fier ale întregii lumi[1].

Analiza care urmează (reflectarea acestei vizite în presa românească şi în cea australiană) a fost posibilă graţie unui ajutor pe care l-am primit de la regretatul Mihai Mircea Maghiaru, preşedintele Asociaţiei Românilor din Australia, care mi-a oferit, cu multă generozitate, câteva informaţii, scrisori trimise atunci postului de radio Europa Liberă, precum şi unele tăieturi din ziarele australiene ale momentului. Cu aceste carenţe în documentare (Internetul nu exista atunci, ziarele nu aveau variante on-line!), se înţelege că cercetarea nu poate fi exhaustivă, dar liniile ei directoare sunt corecte din punct de vedere ştiinţific.

3. Presa comunistă din România. Am consultat, pentru cercetarea de faţă, trei cotidiene, practic cele mai importante ale vremii: Scânteia, Scânteia tineretului şi România liberă, la care am adăugat săptămânalul Lumea.

Primul semnal privind această vizită este dat de Scânteia, care publică, încă în 4 aprilie, pe prima pagină, în colţul din dreapta sus, un prim comunicat[2].

Trebuie spus, de la început, că, în cele trei cotidiene, vizita cuplului dictatorial a fost reflectată identic, în sensul că s-au publicat aceleaşi texte, aceleaşi fotografii, eventual poziţionate uşor diferit în pagină, în mod intenţionat. În principal, momentele cele mai importante ale vizitei sunt întâlnirile cu Gu­ver­natorul General al Australiei, Ninian Martin Stephen, şi cu primul ministru aus­tralian, Robert James Lee Hawke, apoi cu guvernatorii şi premierii celor do­uă state vizitate: Queensland (guvernator: Walter Campbell; premier: M.J. Ahern), respectiv Australia de Vest (guvernator: Gordon Reid; premier: Peter Dowding).

Fiecare din aceste personalităti au oferit câte un dineu în cinstea oaspeţilor români, la care s-au rostit toasturi. O primă observaţie este că presa comunistă din România a publicat mai întâi toastul lui Ceauşescu şi apoi al gazdelor, deşi, în realitate, cronologia a fost inversă. În al doilea rând, uneori toastul gazdelor este reprodus rezumativ (frazele putând fi astfel manipulate), pe când al lui Ceauşescu este reprodus integral.

Analiza discursurilor gazdelor duce la multe concluzii. De exemplu, premierul asutralian Robert James Lee Hawke s-a referit, în toastul său, la „o comunitate mică, dar nu neînsemnată ca valoare, originară din România”[3], în timp ce Nicolae Ceauşescu nu a amintit în niciun moment al vizitei sale despre această comunitate, pe care o ura, dată fiind primirea pe care i-a făcut-o, comunitate care număra mii de oameni (din cauza faptului că, în anii ’80, tot mai mulţi români luau drumul pribegiei, iar ei nu erau primiţi în ţările din Europa vestică, în Canada sau SUA, sau erau primiţi mai greu, aceştia se îndreptau spre Australia).

Cauza pentru care Ceauşescu nu face trimitere la comunitatea românească din Australia se explică, aşadar, prin atitudinea critică pe care o avea aceasta faţă de Ceauşescu şi regimul său, ilustrată inclusiv prin demonstraţiile de protest organizate cu ocazia vizitei (cu alte ocazii, de pildă cu prilejul unei vizite în Austria, Ceauşescu s-a întâlnit cu „colonia” românească din Viena).

Ca să-i facă plăcere dictatorului român, care a rămas insensibil la acest gest (probabil şi fiindcă avea discursul dinainte pregătit), primul ministru australian a amintit de Ted Theodore, fiul unui emigrant din Galaţi, „care a devenit preşedintele Sindicatului Muncitorilor din Australia, premier al statului Queensland şi ministru de finanţe în guvernul laburist al lui Scullin. Lucrări importante ale renumitului sculptor român, Constantin Brâncuşi, îşi găsesc locul în galeriile naţionale din Canberra”[4]. Acelaşi prim-ministru a mai subliniat faptul că România şi Australia „au sisteme politice diferite şi, în consecinţă, în unele probleme, opiniile nu sânt identice”[5].

Foarte interesant de analizat sunt comunicatele publicate şi semnate Agerpres. Iată, de exemplu, un pasaj din acest comunicat: „Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au fost salutaţi pretutindeni cu simpatie şi deosebită cordialitate de locuitorii capitalei statului Queensland”. Cei din aparatul de propagandă de la Bucureşti s-au gândit, probabil, să inoculeze în mintea cititorilor români ideea că Ceauşescu a fost primit pe străzile oraşelor vizitate cu oameni agitând steguleţe şi portrete cu imaginea conducătorilor, cum se întâmpla la vizita vreunui demnitar străin în România sau chiar a lui Ceauşescu în unele ţări comuniste, mai ales asiatice.

Un alt gest de politeţe faţă de dictatorul român a făcut premierul statului Australia de Vest, Peter M’Callum Dowding, care voia să folosească, pentru transportul minereului de fier din Australia, Canalul Dunăre-Marea Neagră şi portul Constanţa, spunând în toastul său: „Totuşi, nu putem să nu fim impresionaţi de gândirea creatoare (sic!) ce a dus la realizarea acestui canal, la însemnătatea economică mondială pe care o are”. În textul publicat în Scânteia, aceste cuvinte nu sunt reproduse exact, ci parafrazate, ceea ce lasă loc la multe interpretări şi speculaţii. Să nu fi fost informat premierul statului Australia de Vest de crimele care avuseseră loc cu ocazia construirii Canalului? Să nu fi ştiut el că această construcţie megalomană a lui Ceauşescu nu avea eficienţa economică scontată?

Acelaşi om politic australian, ignorând protestele de stradă şi interpelările din Parlamentul Australian, a mai spus: „Sântem fericiţi şi onoraţi că vă aflaţi în vizită în statul nostru”[6].

O altă observaţie interesantă se poate deduce din comunicatul publicat la încheierea vizitei în Australia, în care se spune: „Pe parcursul vizitei, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au răspuns cu cordialitate manifestărilor de simpatie ale locuitorilor capitalei statului Australia de Vest”[7].       Desigur, dintr-un anumit punct de vedere, cei care au alcătuit comunicatul Agerpres au avut dreptate: la Perth nu au fost organizate demonstraţii semnificative, ci doar la Canberra şi Brisbane, aşa că logica lor a fost următoarea: unde au fost demonstraţii de protest, nu s-a spus nimic, iar lipsa demonstraţiilor de protest din Perth a fost interpretată ca dovadă de „simpatie”!!! (acest stil criptic, esopic, a fost folosit şi când s-a vorbit, în acelaşi comunicat, de „retragerea trupelor străine” din Afganistan, fără să se spună că „trupele străine” erau cele … sovietice!).

3.1.Concluzii. Toate materialele din cele trei publicaţii româneşti sunt redactate în limba de lemn a epocii ceauşiste (care se deosebeşte, în privinţa lexicului, de limba de lemn din alte perioade ale comunismului românesc).

Chiar şi atunci când unele articole erau semnate, stilul lor nu diferă cu nimic de cel al comunicatelor Agerpres, aşa cum sunt, bunăoară, articolele semnate de Radu Bogdan[8] şi Mihaela Brumă[9]. În articolul semnat de Mihaela Brumă, de exemplu, se spune că „înalţii oaspeţi români s-au bucurat de o caldă primire”. Din partea cui? Autoarea articolului nu precizează, poate în mod intenţionat, ştiind că din partea publicului australian nu poate fi vorba de aşa ceva. Uşor diferit este articolul semnat de Tudor Prelipceanu[10], poate şi fiindcă este publicat la rubrica „reportaj pe glob”.

Discursurile liderilor politici australieni denotă acelaşi cinism pe care oamenii politici l-au dovedit dintotdeauna, indiferent de sistemul politic de care apar­ţineau. Punând mai presus interesele economice decât cele politice, ei au dovedit că statele nu se conduc, în relaţiile dintre ele, de principii, ci de interese! În al Doilea Război Mondial România a fost lăsată în ghearele Uniunii Sovietice tot din interese, ignorându-se cele mai elementare principii. În istorie nu găsim fapte contrarii, ci, eventual, situţii în care interesele au coincis cu principiile!

Ca o ironie a sorţii, translatorul oficial pentru partea australiană a fost Doamna Dana Lovinescu, exilată în Australia, mama scriitoarei româno-australiene, Anamaria Beligan! Ne imaginăm cu ce ochi a fost privită Doamna Lovinescu de către cuplul prezidenţial român, care, nu ne îndoim, a fost informat în legătură cu trecutul translatoarei!

Aşa cum se obişnuia în astfel de situaţii, Scânteia şi celelalte ziare centrale au publicat un articol de sinteză, intitulat Revista presei australiene, în care se fac referiri doar la cotidianul The Australian (care a publicat un supliment de patru pagini despre România, desigur, paginile publicitare fiind plătite de Guvernul român). De ce nu se fac referiri şi la articolele, tot publicitare, tipărite în Canberra Times? Oricum, citarea unui singur ziar este ea însăşi plină de semnificaţie. Ca să facem o comparaţie, să spunem că, de pildă, articolul Revista presei indoneziene[11] se referă la nu mai puţin de 9 ziare care au scris despre vizita lui Ceauşescu în Indonezia. La fel stau lucrurile în urma vizitei din Vietnam (5 ziare) sau Mongolia (6 ziare).

4. Presa cumpărată din Australia (articole plătite de Guvernul român). Să analizăm, la început, câteva articole din cotidianul Canberra Times (un ziar fondat în 1926, de un cetăţean cu numele …Arthur Shakespeare!). Toate articolele au fost publicate în data de 11 aprilie 1988, ziua sosirii în Australia a cuplului prezidenţial (care, după un scurt popas în Pakistan, au ajuns în Australia, urmând  să viziteze apoi Indonezia, Vietnamul şi Mongolia).

Primul articol se intitulează Welcome în Australia şi are portretele oficiale ale celor doi lideri (despărţite de stema RSR), pe care îi prezintă în culori ditirambice, chiar mai ditirambice decât în presa din Românuia. De exemplu, în articol se spune că Ceauşescu este doctor în economie la ASE, doctor în ştiinţe politice la Academia de Partid „Ştefan Gheorghiu”, membru şi preşedinte de onoare al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti şi al mai multor universităţi străine. Se spune că a primit numeroase titluri, ordine, medalii şi diplome, fiind autorul seriei de volume (ajunse la nr. 30), România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

Acelaşi spaţiu era alocat Elenei Ceauşescu, prezentată ca savant de renume mondial, cu lucrări în domeniul chimiei, traduse în zeci de limbi de mai mare sau mai mică circulaţie. Şi Elena Ceauşescu a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universităţi străine.

Al doilea articol, Independence – A Constant of Romania’s Foreign Policy (Independenţa – o constantă a politici externe a României), sublinizaă rolul independenţei în istoria bimilenară a poporului român. Este citat Mihai Eminescu, poetul naţional al românilor, care spusese că independenţa este „suma vieţii noastre istorice”, iar Nicolae Ceauşescu însuşi afirmase că independenţa este, pentru un popor, necesară „ca apa şi aerul”. Se arată dezvoltarea fără precedent a relaţiilor României cu alte state: dacă, de pildă, în 1965, când Nicolae Ceauşescu a preluat puterea ţării, România avea relaţii diplomatice şi economice cu 67 de state, în 1988 numărul acestora era de 155. Se subliniază apoi principiile care stau la baza politicii externe a României: drepturi egale în relaţiile dintre state, neamestecul în treburile interne, avantajul reciproc, nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa. Se mai subliniază, tot ca în propaganda oficială, rolul central jucat de PCR în august 1944 şi de Nicolae Ceauşescu, al cărui destin se identifică, în fapt, cu însuşi destinul României.

Pe aceleaşi coordonate se înscrie şi articolul Romania – A Land of Peace, unde se aminteşte că, în timpul „Epocii Nicolae Ceauşescu” (“Nicolae Ceauşescu Era”), respectiv în 23 de ani (1965-1988), liderul român a avut peste 500 de întâlniri cu şefi de stat şi de guvern, semnând peste 400 de tratate de prietenie şi colaborare, având numeroase iniţiative pentru apărarea păcii. De asemenea, preşedintele României este prezentat ca iniţiatorul desfiinţării simultane a NATO şi a Tratatului de la Varşovia.

Articolul Science – A Progress Booster pare publicat doar ca pretext pentru a se sublinia meritele Acad. dr. ing. Elena Ceauşescu în dezvoltarea ştiinţei româneşti şi mondiale, în special a chimiei, inclusiv în calitatea oficială a acesteia, de preşedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Educaţie, al Comitetului Naţional Român „Oamenii de Ştiinţă şi Pacea” etc. Desigur, sunt subliniate şi funcţia de prim viceprim-ministru, respectiv de membru al Academiei RSR.

În fine, articolul Romanian Tradition and Modernisation expune realizările societăţii româneşti din cincinalul 1986-1990, vorbindu-se despre noua revoluţie agrară, despre noua calitate a muncii şi vieţii, despre dezvoltarea construcţiei de avioane – unde românii sunt pionieri, prin invenţia avionului cu reacţie (numele lui Henri Coandă nu este însă pomenit, desigur, ca să nu umbrească meritele altui… savant!).

Într-un document dactilografiat, aflat în posesia mea, intitulat Caveat emptor (Fereşte-te de cumpărător!), un autor, „N[icolae] J. C[ristea] (Brisbane correspondent)”, luând notă de articolele din presa australiană, scrise şi plătite de Guvernul român, spune: „I would like to draw the attention of all our readers, that all those articles were written by Romanian Communist Party scribes.”[12] Nu ştim dacă acest articol a fost publicat undeva, dar el încearcă să descrie adevărata realitate din România comunistă, demontând toate minciunile din articolele amintite mai sus, concepute, aşa cum spune autorul, de scribii liderului comunist.

5. Proteste în Parlamentul Australian. Prezenţa acestor materiale în Canberra Times a stârnit un vehement protest în Parlamentul Australian. Aflăm din aceste dezbateri că autorităţile româneşti ar fi insistat ca Ceauşescu să fie invitat în Australia, cu ocazia aniversării a 200 de ani de la întemeierea statului australian, eveniment sărbătorit la 26 ianuarie 1988, lucru care nu s-a întâmplat (tot atunci, Nicolae Ceauşescu îşi sărbătorea 70 de ani de la naştere).

Iată, de pildă, ce spunea senatorul Tague, într-o intervenţie în Parlamentul Australiei, din 4 noiembrie 1988, deci la câteva luni după vizita lui Ceauşescu, intervenţie în care făcea un foarte dur rechizitoriu la adresa regimului Ceauşescu (e adevărat, oarecum sub influenţa comunităţii maghiare din Australia), pasajul care urmează referindu-se mai ales la cumpărarea spaţiului publicitar în presa australiană (Canberra Times) de către regimul de la Bucureşti:

“Australians had a glimpse of the Ceausescu megalomania when the Romanian government paid for full-page advertisements to be run in Australian newspapers prior to the Ceausescu visit earlier this year.

That advertisement featured portraits of Ceausescu and his wife, obviously taken very many years ago. The advertisement claimed: «Australia welcomes President Nicolae Ceausescu and Mrs. Elena Ceausescu of Romania. President Ceausescu asserts himself not only as a remarkable leader of his country but also as a brilliant architect of the struggle for development in the world and the establishment of a new international economic order».

I for one could not believe the gall and crassness displayed by the Romanian government in placing this advertisement in the Australian press.

How dare the Romanian regime claim to speak on behalf of the Australian people. How dare they presume Ceausescu was welcomed here by the Australian people.

It may be true that he was welcomed by the Australian Labor Government, which was no doubt more interested in the size of Romania’s wallet than the gross violations of human rights carried out by the Ceausescu regime.

I found it outrageous, as did many other Australians, that this Labor Government played host to Ceausescu and by so doing, helped legitimise his regime in the eyes of the world.

Many nations look to Australia-particularly at international forums, like the United Nations-as a world leader in matters of human rights, democratic practices and liberal freedoms.

This image was badly tarnished by the Ceausescu «visit» in April this year. And you don’t have to look too far to find out why.[13]”

Senatorul Terague era vădit influenţat de protestele emigraţiei maghiare: „The petition, which contained the signatures of 5,247 South Australians, said that the Romanian Government’s rural resettlement program, which involved the brutal razing of villages with fewer than 5,000 inhabitants, amounted to cultural genocide. The petition was organised by the President of the Council of the Hungarian Associations in South Australia, Mr Joseph Garamy. Mr Garamy is also the President of the Ethnic Communities Council of South Australia.[…].

Transylvania was part of Hungary until 1918, and is now home to 2,5 million Hungarians. They constitute the largest ethnic minority in Europe.”[14]

Este interesant cum pune acest senator o problemă istorică: faptul că Transilvania a fost, parte a Ungariei! Nu, atunci Transilvania, care era majoritar românească, s-a unit cu România, de bună voie şi nesilită de nimeni! În spatele discursului senatorului Teague stă aceeaşi politică maghiară, promovată de o mie de ani, privind drepturile lor istorice asupra Transilvaniei!

5.1. Concluzii. Articolele respective din Canberra Times sunt simple traduceri ale materialelor propagandistice din România, respectându-se inclusiv orientările politice „la zi” de aici. De exemplu, vorbind despre războiul din 1877, se arată că independenţa a fost obţinută de armata română, în colaborare cu Armata Rusă şi cu ajutorul voluntarilor bulgari. La fel, evocând evenimentele de la 23 august 1944, se arată că atunci a fost răsturnat de la putere guvernul militaro-fascist, apoi că armata română a eliberat ţara de sub ocupaţia fascistă, fără a se sublinia contribuţia Armatei Sovietice la această eliberare, colaborarea cu Uniunea Sovietică fiind pomenită doar la acţiunea de continuare a războiului împotriva lui Hitler.

Există foarte mici modificări stilistice. De exemplu, în primul articol se spune, la un moment dat, „President Ceauşescu arată…”, „Ceauşescu se revendică…”, „Ceauşescu este promotor…”, formule care ar fi fost imposibile în presa românească, unde numele liderului trebuia scris complet, eventual cu funcţiile sale de bază: preşedintele RSR, Secretarul general al PCR, Comandantul suprem al Forţelor Armate etc.

În fine, numele Ceauşescu este scris fără diacritice şi, ce este şi mai grav, este despărţit uneori în silabe, după regulile ortografiei englezeşti: Ceau-sescu, Nico-lae, Ceauses-cu’s. Or, se ştie că, în ultimii ani ai dictaturii, în presa din România se interzisese ca numele celor doi lideri să fie scrise pe rânduri diferite: Elena Ceauşscu şi Nicolae Ceauşescu trebuiau scrise pe un singur rând, ceea ce crea mari probleme tipografilor, cu tehnica de tipar de atunci, mai ales când era vorba de ziare, cu coloane mici, prin forţa împrejurărilor.

Articolele sunt scrise în limba de lemn a epocii ceauşiste, mai puţin vizibilă pentru cititorul străin, dar puternic simţită de către cititorul din România: partidul – centrul vital al naţiunii, noua revoluţie agrară, savant de renume mondial, mama României, arhitect al păcii contemporane etc.

Niciunul din aceste articole nu era semnat: autorii români n-ar fi putut, cei australieni n-ar fi vrut!!

6. Ce a scris presa liberă australiană liberă despre vizita lui Ceauşescu şi a consoartei sale pe pământul australian. Jurnalistul David Jenkins, cunoscut ca autor al cărţii Suharto and His Generals: Indonesia Military Politics 1975-1983 (1984), în care a criticat regimul dictatorial al lui Suharto, care era redactor la ziarul Sydney Morning Herald, a publicat aici articolul President who rules with a rod of iron. În acest articol, Jenkins explică şi argumentează de ce vizita lui Ceauşescu producea o reală îngrijorare la Canberra. Autorul arată că „micul marxist” conducea, cu o mână de fier, din 1965, o populaţie de peste 23 de milioane de locuitori. Liderul român promova nepotismul, arătând că, după calcule recente, nu mai puţin de 36 de membri ai clanului Ceauşescu se aflau în eşaloanele superioare ale statului român. Ceauşescu promova cultul personalităţii şi, tot după un model asiatic, încuraja un fel de dinastie comunistă, cum făcea şi Kim Ir Sen, care îşi desemnase ca succesor pe fiul său (iar după moartea lui Kim Il Jung, conducător a devenit fiul acestuia, deci nepotul lui Kim Ir Sen – n. I.R.). De asemenea, Elena Ceauşescu, datorită funcţiilor pe care le avea (inclusiv de şefă a comisiei de cadre a partidului), putea avea acces la dosarul fiecărui membru de partid. Autorul ajunge la concluzia că România era „cea mai represivă şi mai prost administrată ţară din Europa de Est”, unde încălcarea drepturilor omului şi abuzurile de orice fel constituiau un loc comun. Atunci de ce venea Ceauşescu în Australia? Jurnalistul ne spune că dictatorul român fusese invitat în Australia încă în 1975, de către Guvernul Whitman, iar ideea invitaţiei  a fost reiterată (nu se spune de către cine!) în 1987, când fostul prim-ministru, Brian Burke, a făcut o vizită la Bucureşti, în interese economice. În orice caz, Ceauşescu, arată Jenkins, era detestat deoptrivă în ţările estice şi vestice, la Moscova (unde venise deja Gorbaciov la putere) şi la Whashington. Simpatia de care se bucurase Ceauşescu, ca urmare a distanţării sale faţă de Moscova (autorul nu aminteşte de atitudinea lui Ceauşescu din 1968, când acesta a condamnat invazia Cehoslovaciei), s-a pierdut pe parcurs. Jurnalistul evocă ambiţia lui Ceauşescu, şi anume ca România să-şi achite într-un termen record datoriile externe, ceea ce a dus la privaţiuni enorme din partea populaţiei de rând.

Crowd denounces „Dracula” Ceauşescu se intitulează articolul semnat de Mara Moustafine şi publicat în The Australian, în a doua zi a sosirii cuplului prezidenţial în Australia, respectiv la 12 aprilie. Articolul arată că, la sosirea în Canberra, circa 50 de protestatari (care au ajuns apoi la peste o sută, prin sprijinul acordat de către asociaţiile maghiare), înarmaţi cu bannere, au protestat împotriva încălcării drepturilor omului în România. Pe aceste bannere scris: „Don’t deal with a murderer” or „To trade with bandits is a cime”. Pentru a evita grupul de protestatari, Ceauşescu, sfătuit de organizatori, a intrat pe uşa din spate a Parlamentului Australian. În privinţa problemei reunificăii unor familii, Ceauşescu a manifestat o atitudine pozitivă, rezolvând definitiv 39 de astfel de cazuri. Cât priveşte problema drepturilor omului, Ceauşescu i-a spus premierului Hawke că aceasta este o chestiune internă a României (“it was a matter for Romania”). Au fost discutate apoi şi probleme privind schimburile economice între cele două ţări.

Ca notă distinctivă a acestui articol, se observă eleganţa, maniera britanică a stilului: fiecare nume este însoţit de calificativul Mr sau Mrs: Mr Ceauşescu, Mrs Elena Ceauşecu, Mr Hawke, Mr. Lang Hancock, Mr Brian Burke, Mr Gough Whitlam.

În articolul Rumanian head wants new WA mineral deals, jurnalistul E.A. Barker se axează mai mult pe componenta economică a întâlnirii dintre preşedintele Ceauşescu şi premierul Dowding, pe acordul semnat cu compania Hancock Mining Ltd, pentru exportul în România al minereului de fier. Autorul arată că Ceauşescu s-a arătat entuziasmat de intenţia părţii australiene de a folosi Canalul Dunăre-Marea Neagră pentru dezvoltarea exportului australian în ţări din Europa de Est. În ciuda tonului obiectiv al articolului, jurnalistul nu uită să noteze în final: „A small demonstration at Perth Airport for Mr. Ceauşescu’s arrival went unnoticed by the President.

Marcel Marcovnicov, 35, of Morley, strapped himself to a two metre crucifix, painted blood on his side and wrapped barbed wire around his head to symbolise lack of religious freedom in Rumania.

Mr Marcovnikov escaped from Rumania by swimming across the border to Yugolsvia 11 years ago”[15].

Cu totul insolit prin informaţiile pe care le aduce este un alt articol, Did Romania fleece us of merinos?[16], care începe cu o întrebare şocantă: „Is Romania’s ageing President Ceauşescu a latter-day Australian sheep rustler?”.

Cei doi jurnalişti, specializaţi în probleme de agricultură, acuză România de spionaj economic, respectiv de furtul oilor din rasa Merinos, pentru a fi cres­cute în România. Autorii se bazează, în această acuzaţie, pe un interviu acordat de generalul Ion Mihai Pacepa, care a fugit în SUA, în 1978, şi care a dezvăluit, într-un interviu, cum ofiţeri sub acoperire, din Consulatul României din Australia, cu complicitatea unor australieni (“with the help of some people who were Australian”), au transportat oi din rasa Merinos, spre România, în trei sau patru vase româneşti. Autorul aminteşte şi faptul că vizita lui Ceauşescu în Australia se datorează şi fostului premier, Brian Burke, care, în 1987, a fost în România, petrecându-şi o parte din vacanţă în staţiunea Jupiter, unde s-a întâlnit cu Nicolae Ceauşescu.

Scurt şi plin de ironie, încă din titlul, este articolul Dr Dr Dr Who’s arrtive din Qld, nesemnat, publicat probabil în Sydney Morning Herald[17].

Articolul ironizează pagina dublă publicată de Courier-Mail, din Brisbane, plătită, desigur, de Guvernul român, unde Ceauşescu este considerat „brilliant architect of the struggle for development in the world”, iar Elena Ceauşecsu drept autor al unor lucrări de chimie. De asemenea, Ceauşescu este ironizat pentru primirea unor ordine şi medalii româneşti, pentru a încheia astfel: „His ongoing saga, Romania on the way of Building up the Multilaterally Developed Socialist Society, already runs to 30 volumes and is still unfinished. Makes Tolstoy and Gibbon (scriitor australian, n. I.R.) look loke minimalists.”

Despre publicarea acelor pagini duble în Courier-Mail[18], dedicate lui Ceauşescu, îşi va aminti, mai târziu, Daug Hall, director la Queensland Art Gallery, între 1987 şi 2007: „I received an hour’s notice that the Ceausescus were coming to the gallery. I didn’t even know who they were. I looked at The Courier-Mail – no story, just a Romanian government placed advertisement banging on about the mutual friendship between the peoples of Queensland and Romania, and mentioning that Ceausescu was in town.”[19]

Articolul conţine şi interesante informaţii din culisele vizitei lui Ceauşescu în Queensland.

În fine, un alt articol pe care l-am avut la dispoziţie, Nicolae keeps it all in the Ceauşescu family, publicat în The West Australian (însoţit de un portret-caricatură al lui Ceauşescu), semnat de Jeremy Scott, subliniază megalomania lui Ceauşescu, goana sa după titluri şi telegrame de felicitare, considerând că el este încarnarea lui Dracula. De asemenea, articolul explică faptul că vizita în Australia este „a direct result of a trade missison to Rumania led by the former Premier, Mr. Burke, and Mr. Hancock, last year”. Ceauşescu este comparat cu Mussolini şi Hitler, pentru proiectele sale grandioase. Sunt amintite revoltele de la Braşov, din noiembrie 1987, înăbuşite de autorităţi, politica de austeritate promovată de Guvernul român, pentru plata datoriilor externe, arătându-se că liderul român a fost tolerat de ţarile vestice datorită poziţiei sale faţă de Moscova (este amintită condamnarea invaziei în Cehoslovacia). Deşi autorul arată că starea sănătăţii liderului român nu este prea bună, era puţin probabil să existe şanse de schimbare, „this is because it is a virtual communist dynasty, where nepotism has become an artform and the Ceauşescu family controls almost arm of power.”[20] În continuare, autorul emite o ipoteză mai puţin vehiculată în spaţiul românesc: „Elena Ceauşescu, who is First Deputy Prime Minister and head of the Communist Party cadre Commision, appears certain to succed her husband as President.

This view is supported by her presence at Mr Ceauşescu’s meeting with the Prime Minister, Mr Hawke, this week – unprecedented at such a senior level”[21].

Dintr-un articol trimis de Nicolae Nixon postului Europa Liberă, mai aflăm că reprezentanţii „asociaţiilor româneşti şi bisericeşti” din Sydney au sosit la Canberra încă de la ora 10,00, ştiind că Ceauşescu urma să ajungă acolo la ora 14,30. Pe lângă bannerele respective, „conturul României, făcut din ţeavă maleabilă şi sârmă ghimpată, răsucită de-a lungul graniţelor, cu lanţuri grele traversând toată ţara, era postată în centru”. Mai aflăm, de asemenea, că au fost scandate următoarele lozinci: „Ceauşescu şi familia/ A sclavizat România” sau „Ceauşescu criminalul/ Ne omoară azi tot neamul”. Manifestanţii sunt apoi informaţi că liderul român va sosi la ora 16,30, pentru ca, după o jumătate de oră, protestatarii să fie informaţi că Ceauşescu a intrat … pe uşa din spate a Parlamentului! „Demonstraţia – notează Nicolae Nixon – s-a bucurat de mare suport local şi al organizaţiei ungurilor, iar o ziaristă australiană, care a asistat la „INTRAREA PE DIN DOS” în Parlament a lui Ceauşescu, ne-a relatat cât de bine se auzeau lozincile noastre peste zidurile Parlamentului”.

N. Nixon, preşedintele Asociaţiei Românilor din Australia, a ţinut o cuvântare la Canberra, extrem de violentă la adresa lui Ceauşescu. Pe versoul textului cuvântării, autorul menţionează că textul a fost trimis doamnei Mariane Kertes, pentru a fi publicat într-un ziar unguresc. Nu am putut consulta acest ziar, dar sunt convins că articolul a fost publicat, mai ales că era menţionat acolo şi numele lui Lajos Kazar, autorul de mai târziu al volumului Facts Against Fiction: Transylvania-Wallachian/Rumanian Homeland Since 70 B.C.?, apărut la Sydney, în două ediţii (1993, 2003), despre al cărei conţinut ne putem da seama din titlu. În textul respectiv, Ceauşescu este considerat „the most draconic secretary of a communist party in Eastern Europe.

A man like Ceauşescu that has signed the Helsinky agreement and is not respecting it, a man that is not welcome in many western countries and even in his neighbouring countries also communist with wich he has broken many agreements, a man without scrupule that has created the lowest standard of living in Romania among the European nations.”[22]

Întrebându-i dacă au văzut ziarul Canberra Times, unde era un articol de bun venit adresat cuplului dictatorial, autorul spune: „They, the Romanian Embassy, paid heavily to welcome themselves in this country, because nobody else wrote anything nice about Ceauşescu.

This man, that hardly had finished his primery school and his apprenticeship in shoemaking has been educated via KGB and returned to be prim minister… and now he has so many University degrees and Honoris Causa, like nobody else. And his wife Elena Ceauşescu, from a simple factory worker, is the higest educated person in the country today. Is she?!”[23].

Dintr-un alt material, trimis de N. Nixon postului de radio Europa Liberă, aflăm că, în ziarul The Sydeney Morning Herald din 1 aprilie 1989, a fost publicată o scrisoare deschisă adresată premierului Bob Hawke, trimisă de N. Nixon,  în calitate de preşedinte al Asociaţiei Românilor Australieni, prin care i se cerea premierului să fie suspendată vizita lui Ceauşescu în Australia. Motivele erau următoarele:

1. evoluţia „scolastica” nefirească a cuplului dictatorial, care, de la şcoala primară neterminată, a ajuns, via KGB, la cele mai înalte ranguri, titluri şi  şi demnităţi în stat. „Să vedem – continua autorul – care din universităţile australiene vor intra în dizgraţie, acordându-le vreun titlu?”[24].

2. colectivizarea şi distrugerea agriculturii;

3. legislaţia draconică privind proprietatea privată;

4. menţinerea populaţiei de rând la cel mai de jos standard de viaţă din Europa, în timp ce nomenclatura de partid şi Securitatea se lăfăiau în abundenţă; introducerea raţionalizăii laptelui şi ouălor, pe motiv că, pe timp de iarnă, „the animals refuse to produce”, explica Ceauşescu!;

5. promovarea, în cele mai importante posturi de partid şi de stat, a unor „membri ai familiei faraonice”;

6. construirea Canalului Morţii, care a măcinat mii de vieţi, dar care nu are eficienţă economică;

7. dărâmarea unor biserici în Bucureşti, a unor locuinţe particulare, pentru a se construi Casa Poporului şi Bulevardul Victoria Socialismului;

8. înăbuşirea revoltei de la Braşov (noiembrie 1987) şi arestarea conducătorilor grevei;

9. atitudinea Guvernelor Franţei, Germaniei şi StatelorUnite este acum ostilă României comuniste, pentru acţiunile de spionaj şi pentru traficul de carne vie (făcut cu etnicii germani).

Articolul se încheia astfel: „Vă rugăm, Domnule Hawke, în numele Australiei, ţară cu un record strălucit în apărarea drepturilor omului, să suspendaţi aceas­tă vizită a lui Ceauşescu, care nu este dorită aici”. Iar la un PS se menţiona: „Este de notat că şi presa australiană din ultima săptămână consideră vizita lui Ceauşescu ca o vizită nedemnă pentru Australia”[25].

7. Vizita reflectată în publicaţia „Altarul străbun” din Australia. Revista Altarul străbun era editată de Parohia Ortodoxă Română „Sf. Petru şi Pavel” din Melbourne. Fiind o publicaţie a comunităţii române din Australia (mai bine zis a celei române ortodoxe, din Melbourne), era de aşteptat ca şi aceasta să consemneze evenimentul respectiv. Ei bine, nu o face! Nu o face direct, fiindcă recurge la o altă soluţie: tipăreşte un „Supliment cultural-istoric la publicaţia Altarul stăbun”, supliment intitulat Facla, care, putem bănui, putea avea o difuzare preferenţială sau niciuna, date fiind disensiunile dintre Parintele Dumitru Găină, ctitorul publicaţiei, şi enoriaşii săi, tensiuni care se vor acutiza în decembrie 1989, când părintele Găină a refuzat să facă o slujbă de pomenire pentru martirii de la Timişoara.

Poate s-au scris articole despre vizita lui Ceauşescu şi în revista Altarul străbun. Am scris un studiu despre această revistă[26], pe baza unei colecţii incomplete, puse la dispoziţie, cu deosebită generozitate, de Părintele Dumitru Găi­nă. Dar nu am găsit în colecţie numere cu articole despre această vizită.

În numărul 1 din 1988 al suplimentului Facla, Pr. Dumitru Găină publică un amplu material ocazionat de vizita preşedintelui Ceauşescu în Australia, intitulat Vizita preşedintelui Nicolae Ceau­şescu în Australia, în care numele Elenei Ceauşescu nu este pomenit nici măcar o dată! Articolul este unul neutru, în care se trec în revistă principalele contacte româno-australiene, începând cu doctorul Hilarie Mitrea din Răşinari, cu ziaristul Mihai Tican-Rumano, insistând pe numele lui Vasile Teodorescu, din Galaţi, care, venind aici în 1881 şi căsătorindu-se cu englezoaica Annie Tanner, a avut şase copii, între aceştia fiind şi Edward Granville Theodore (Teodo­rescu) (1884-1950), care a ajuns premier al statului Queensland. Sunt amintite apoi Jocurile Olimpice de la Melbourne, stabilirea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări (18 mai 1968), acordurile comerciale încheiate, schimburile de delegaţii economice etc.

Numărul 2 al publicaţiei, în editorialul semnat „Redacţia”, trece în revis­tă, pe un ton neutru, mai ales rezultatele economice ale vizitei, încheind cu un text plin de subînţelesuri şi înterpretări: „Vizita a fost urmărită cu interes şi de comunităţile româneşti, indiferent de opiniile şi interpretările unora privind realităţile româneşti în contextul celor australiene”.

Oricum, tipărirea suplimentului cultural, absenţa unor articole despre vizita lui Ceauşescu în Altarul străbun denotă presiunile şi autocenzura în care
s-au tipărit cele două publicaţii.

8. Concluzii. Investigaţiile de mai sus arată rolul uriaş pe care l-au avut cenzura şi propaganda comunistă în manipularea opiniei publice, în lipsa unor surse alterantive de informare (atunci nu exista libertatea de a călători, de a viziona alte programe TV decât cele oficiale, posturile străine – Europa Liberă, Vocea Americii etc. – erau bruiate).

Cenzura în România a acţionat draconic, omiţând orice informaţie despre demonstraţiile anticeauşiste din Australia, citând doar articolele elogioase, scrise în laboratoarele propagandistice de la Bucureşti şi plătite de Guvernul român. Informaţiile publicate erau, aşadar, incomplete, vizând şi unele detalii. De pildă, pe site-ul oficial al Parlamentului Australian există circa 40 de fotografii din timpul acelei vizite. Într-una dintre ele, Nicolae Ceauşescu este prezentat într-un parc zoologic australian, mângâind un cangur! Ei bine, acest moment al vizitei, care l-ar fi putut umaniza pe liderul român, nu este amintit în comunicatele oficiale din Scânteia!

Articolele din presa controlată de Partidul comunist arată impactul negativ pe care îl are statul totalitar asupra fiinţei umane.

Studiul lor constituie o pledoarie pentru valorile democratice, pentru drepturile omului, pentru tot ceea ce românii au obţinut în urma Revoluţiei din decembrie 1989.

Cinismul oamenilor politici este acelaşi, indiferent de timp şi de spaţiul geografic. Interesele economice au prevalat totdeauna în faţa principiilor!

*

Doamna Dana Lovinescu, cunoscută traducătoare din limba engleză, a fost, în timpul vizitei lui Ceauşescu în Australia, interpretul primului ministru, Bob Hawke. Am rugat-o să îmi răspundă la câteva întrebări, în legătură cu acel moment:

– Cum aţi ajuns interpretă din partea Guvernului australian, cu ocazia vizitei lui Ceauşescu?

– În Anuarul Autorităţii Naţionale Australiane de Acreditare a Interpreţilor şi Traducătorilor este publicată o listă a interpreţilor din Australia, după gradul de performanţă. Eram trecută  în grupa calificată pentru conferinţe şi întâlniri internaţionale şi cum, în această grupă, în acea perioadă, din Canberra nu era ni­meni înscris, organizatorii vizitei m-au contactat şi m-au angajat. Dar nu ca interpret oficial al guvernului, ci al primului ministru, Bob Hawke. Şi numai pe timpul şederii oaspeţilor români la Canberra. Avea şi delegaţia română un interpret (în persoana lui Sergiu Celac), care a întovărăşit-o pe tot traseul australian.

– Pe site-ul Parlamentului australian, există circa 40 de fotografii din timpul vizitei lui Ceauşescu în Australia. Există acolo câteva fotografii cu Ceauşescu vizitând un parc zoologic (Lone Pine Koala Sanctuary, QLD), în care dictatorul român mângâie un cangur, o ipostază care îl umaniza mult pe Ceauşescu. Totuşi, în presa comunistă din România, acest moment al vizitei nu este nici măcar amintit! Oare de ce?

– În aprilie 1988, n-am fost „solicitată” să vizitez parcul zoologic al oraşului, pentru că nici Bob Hawke n-a fost acolo. Să fi fost absenţa din fotografii a Primului Ministru elementul care care i-a determinat pe gazetarii români (respectiv pe cei din aparatul de propagandă comunistă) să nu menţioneze această activitate? De altfel n-au fost prea numeroase, nici lungi, întâlnirile şi întrevederile dintre cei doi şefi de state.

În ceea ce mă priveşte, ziua în care am muncit cel mai intens, ca interpret, a fost aceea în care au sosit oaspeţii români şi în care familia Ceauşescu a fost instalată în Casa Guvernatorului. Nici atunci n-a fost prezent Bob Hawke, dar am fost trimisă să fiu „de gardă”, în caz că ar fi fost nevoie de un vorbitor bilingv. Şi a fost nevoie… la bucatarie: un tânăr vameş australian nu voia în ruptul capului să accepte consumul, pe pământ australian, al alimentelor aduse pentru şeful statului român! Domnul Melente, bucătarul personal a familiei prezidenţiale, era înnebunit, spunându-mi că „tovarăşului îi este foame şi vrea obişnuita gustare de miez de dimineaţă: roşii şi brânză telemea”. I-am sugerat să-i servească roşii australiene şi brânză „feta”, asemănătoare întru totul brânzei telemea. Cum situaţia era de extremă urgenţă, a acceptat soluţia. Rămânea însă problema celor câţiva muşchi de vacă, dezgheţaţi şi din care şiruia un lichid roz… În oficiul cu vitrine şi dulapuri albe, cu pahare de cristal şi farfurii englezeşti, se adunaseră câţiva miniştri români, în frunte cu primul ministru (Constantin Dăscălescu) şi câţiva generali ai armatei române, încercând să-l înduplece pe tânărul vameş să nu distrugă muşchii de vacă! Prin intermediul meu, s-a ajuns la un compromis: alimentele aveau să fie salvate, sigilate într-un container, ce nu putea fi deschis până ce avionul cu preşedintele român nu părăsea teritoriul Australiei.

– Familia Ceauşescu ştia de emigrarea Dvs. în Australia?

– N-am cum şti dacă familia prezidenţială aflase de plecarea mea din România. Dar, gândindu-mă că i-ar putea indispune prezenţa mea, dacă m-ar recunoaşte, i-am avertizat pe organizatorii australieni ai vizitei. Mi-au răspuns că pot angaja pe cine cred ei de cuviinţă, indiferent de plăcerea sau neplăcerea musafirilor.

Bănuiesc că m-au recunoscut la prima întâlnire care a avut loc între ei şi Bob Hawke, după privirea nu tocmai prietenoasă a „Tovarăşei”; m-am convins mai apoi când „Tovarăşul” şi-a exprimat părerea negativă privind „hoţia de creiere”, adică profitul unor ţări care primesc ca imigranţi oameni educaţi în ţara de origine. Dar primul ministru australian nu părea să înţeleagă despre ce era vorba!

– Aţi asistat la demonstraţiile anticeauşiste care au avut loc atunci?

– În privinţa manifestărilor, martor ocular şi luat prin surprindere, am fost doar la cea din faţa Parlamentului din Canberra (e vorba de vechiul parlament, o cladire mult mai modestă decât actualul sediu). Am ajuns acolo adusă de o maşină guvernamentală şi am văzut, în spaţiul din dreptul intrării, adunată o mulţime. Cum în cei aproape cinci ani de când mă aflam în Australia nu asistasem la vreo manifestaţie, mi s-a părut ceva cu totul neobişnuit şi numărul participanţilor probabil mai mare. Până însă să mă dumiresc, şoferul a virat şi am intrat pe uşa din dos, pe unde, nu mult mai târziu, au fost introduşi şi soţii Ceauşescu. Asta-i tot ce-mi amintesc, tot ce am văzut cu ochii mei, dar începând din acea seară, la televizor, apoi în presa din zilele ce au urmat, au fost multe comentarii negative referitoare la vizita dictatorului român, cum era deseori numit.

– Am citit undeva că, pe vremea când eraţi în România, după premiera unei piese de teatru a lui Horia Lovinescu, Ceauşescu a venit în cabină, pentru a face unele comentarii asupra spectacolului. Vă amintiţi de acea scenă?    

– Cum să nu-mi amintesc! A fost pentru prima dată de la venirea la putere, când cuplul prezidenţial a asistat la un spectacol de teatru. E vorba de Petru Rareş. În pauză, au fost conduşi în singurul spaţiu ferit de public: biroul directorului, care-i aştepta acolo, pregătit să primească admonestări, în calitate de autor, căci era avertizat că piesa nu plăcuse „sus”. Eram şi eu de faţă. Dupa intrarea înalţilor oaspeţi şi un strâns  „tovărăşesc” de mână, a urmat o lungă şi penibilă tăcere, întreruptă intr-un târziu de Elena Ceauşescu: „Bine, tovaraşu’ Lovinescu, da-n  piesa dumitale nu se vede rolul clasei muncitoare în făurirea istoriei!”

– Vă mulţumesc!